Maneliştii noştri e mai tari!

Maneliştii englezi se numesc chavs: lanţuri şi brăţări groase, tatuaje mari, iarna haine în carouri. Pe aeroportul din Bucureşti, meciul a fost clar câştigat de maneliştii români. Pe lângă ei, cei englezi păreau nişte fete de pension stând civilizat la coadă şi vorbind în şoaptă.

ROMAN EROTIC ŞI PARODIE A VREMURILOR NOI

 UN ROMAN AL CUPLULUI ÎN TRANZIŢIE[1]

GHEORGHE MOCUŢA---in revista Orizont, nr 8 , 2009

Romanul Tandru şi rece, apărut la editura Cartea Românească în 2007, e adevărata surpriză a universitarului Felix Nicolau care oscila între poezie şi critică. E o carte plină de forţă şi energie proaspătă ("un roman turbo", după părerea lui Robert Şerban), scris cu răbdare sau în orice caz, cizelat şi rescris pe alocuri. El conţine două planuri, inegale ca desfăşurare şi valoare, planul lui Cosmin care deţine jurnalul lui Leo, dispărut în mod misterios, un fel de contrajurnal care reia clişeul minimalist, şi planul lui Leo (Leonard Tupilat, veritabil roman al cuplului şi al tranziţiei. Roman erotic, fără a fi scris în genul mizerabilism, cartea e în acelaşi timp o parodie a vremurilor prin care trece cuplul Leo-Sabina, cu trimiteri directe la evenimentele tranziţiei (afacerea Caritas, a treia mineriadă etc.) şi la personajele politice (Iliescu, Dinescu, Coposu).

FMI e o bici

Abia întors de pe platourile de la Hollywood, unde a jucat în filmul I don’t like you, but I love you, Adrian Diniş a şi publicat volumul de Poezii odioase de dragoste la Editura Vinea. După care s-a însurat. Poetul o linişteşte pe Georgiana, iubita sa sud-africană, spunându-i că în fiecare femeie o vede pe ea. Ceea ce, fireşte, coincide cu ideea că-l atrag toate muie-rile. Niciodată n-am înţeles capacitatea asta de a te fila cu tot blocu’. Probabil pentru că al meu e plin de babe în capot cu micşunele.

Felix Nicolau: Graalul interior

 

(în "Cetatea culturală" Cluj, septembrie, 2008)

de Valeria Manta Taicutu

Problema personajului pe care-l creează Felix Nicolau nu constă în faptul că este „tandru şi rece” (în romanul apărut cu acest titlu la Editura Cartea Românească, 2007), ci în fărâmiţarea lui. Cei trei naratori încearcă să „reconstruiască acel puzzle cu piese lipsă care era existenţa dispărutului”, adică a lui Leonard Tupilat, deşi centrul de greutate îl constituie, de fapt, criza existenţială a lui Cosmin/Sabina, o personalitate scindată, care interpretează roluri „în discrepanţă cu caracterul său”.

Bill Gates speră la o casă-n Chitila!

Săptămâna trecută, la un automat bancar din East Hampton Village, un trompetist din zonă a venit în maieu și budigăi să scoată 10$, cât să-i ajungă de două beri Ciuc la terasa din colț. Când să bage cardul în automat, a văzut că pe butoane rămăsese o chitanță de la clientul dinaintea lui. Pe ea scria că omul scosese 400 de coco și că mai avea în cont 100 de milioane. Moment în care trompetistului i-a plesnit elasticul de la budigăi, care i-au și căzut în vine, dând la iveală ce le-a arătat și Claudiu Bleonț ziariștilor din Arad – un sfârculeţ acolo.

Vrei literatură, cheamă un meseriaş!

Doru Pop—Revista Steaua, nr.12/2007

  

          Cea mai nouă carte a lui Felix Nicolau, romanul Tandru şi rece, are toate ingredientele succesului editorial de azi: scene de un erotism sfruntat, comic de situaţie şi „story” încărcat de referinţe politice. Însă Tandru şi rece, (Cartea Românească, 2007) nu este numai unul dintre multele romane ale junilor rebeli fără pauză din literatura contemporană.

cum mi-am distrus buna prietena

Băga-mi-aş Seralompu’ in ea de decapotabilă!

Monica Hayes, Doncaster College, UK 

Prima reactie dupa parcurgerea vestitului roman decapotabil „Pe mana femeilor” de Felix Nicolau:

... m-am dus si m-am culcat (vorba ceea daca zece iti spun ca esti beat, te duci şi te culci).

Dupa vreo două ore de somn asiduu, m-am trezit zbierând cu patimă pe un beat de manea clandestină: „Te amo Mălaio! Seralompu’ meu nu mai poate de dorul Ţiţicăi tale umede!”

Nici prea tandru, nici prea rece

Raul Huluban, in revista Steaua

Citindu-i eseurile sau articolele critice ale lui Felix Nicolau rămâi (într-un fel) surprins în urma lecturii, deoarece realizezi câteva lucruri importante, participant fiind la o revelaţie oarecare; înainte de toate sesizezi că asumarea unei posturi critice poate fi verosimilă chiar dacă sunt utilizate ironia, umorul, şi/sau sarcasmul, etc. pentru a evidenţia ori sugera aspecte şi concluzii, iar acestă manieră (neobişnuită în peisajul critici române) este concomitent şi obiectivă – dar mai important, chiar revelator este procedeul criticului de-a nu călca şi de a nu ocoli „mormintele” literare, şi de-a indica numai „fariseii” care le văruiesc constant fără a-i condamna, pe cât de simplu, pe atât de spectaculos şi sincer, mai „postmodern” şi „occidental” decât credem noi că suntem (în scris sau nu).

Vieţi, voci, nume pe mâini bune

Chris Tanasescu

Felix Nicolau a scris un roman – Pe mâna femeilor (Cartea Românească, 2011) – ale cărui capitole (numite „capote”) te întâmpină de pe a treia pagină, ca un meniu de titluri care de care mai plin de vervă şi de umor, şi totodată de o stranietate pithică. „Lumina e dusă cu capul”, „Ghid de vrăji pentru babe sprintene”, „Tânăr şi nikel”, „Bulaii” etc, iar motto-urile au o diversitate şi o prospeţime la fel de electrizantă – de la Marianne Moore la formaţia Paraziţii, de la Şerban Axinte la Gică Petrescu, de la Ruxandra Cesereanu la bătrânul Troţki.

cele 5 neveste ale lui Felix Nicolau

Florin Halalau: Eşti un intelectual multilateral dezvoltat. Profesor universitar, scriitor, promoter cultural. Cum reuşeşti să le faci pe toate?
 
felix nicolau: Încă de la 27 de ani am fost bigam. Nu m-au prins pentru că, pe vremea aia, acum 89 de ani, nu erau computere. Acum am 5 neveste pe care le pun la treabă. Între timp au venit computerele, autorităţile m-au dibuit ca ilegalist, dar mă lasă în pace. Sunt aşa de bătrân, încât îşi închipuie că nu le mai pot face nimic. Nici măcar la musulmani nu m-au silit să trec. Deci femeile mă ajută să le fac pe toate.

plimbare cu decapotabila

de Florin  Hălălău, pe situl Boomlit

Se pare că aşa cum există de ceva timp în România supermarketuri şi hipermarketuri, tot aşa se întîmplă şi în romanul românesc. Dacă prin Nu ştiu câte zile, Stoian G. Bogdan le propune cititorilor un super-roman, iată că vine acum Felix Nicolau cu „un hiperroman ce îi oferă cititorului posibilitatea de a începe lectura din orice punct al cărţii. [...] Textul a devenit o maşină decapotabilă, căreia fiecare îi poate ataşa capota preferată. Sau capotele.” (fragment din cuvîntul înainte al autorului).

Chris Tănăsescu – Echinocţiul gheţarilor verzi

Se zice că Eric cel Roşu i-a spus Ţara Verde

s-atragă cât mai mulţi colonişti. „Se zice”
adică-n Saga Vinland, înţepă vocalista.
Chiar e ţara vinului, mă gândeam aproape
beat la gândul.

Osama bin Laden trăiește și e viu!

Pe site-ul Agenției de știri Allahbensalam am văzut că în luna august, orele 13.30, vor apărea memoriile lui Osama bin Laden (M-au prins, băga-mi-aş!), în Kuala-Lumpur, la Editura Kurkanbej. Cartea va avea 523 de pagini + ilustrații color cu ultimul mic dejun al teroristului în costum tradițional kârgâstanez, lângă calorifer.

Dacă iubire e, la ce să te mai epilezi?

Tipe mișto – câte vrei în Ucraina! Dacă e să fie și iubitoare, adică să mai lase la preț, numai în Basarabia. Ne asigură de asta Nicolae Dabija, care, cu sprijinul editurii Princeps Edit, ne dă o Temă pentru acasă. Rezolvați ecuația cu două necunoscute: profesorul Mihai Ulmu și eleva lui Maria, folosind teorema lui Barack Obama – anume câte picături de sirop trebuie la un cocktail rusesc pe viață.

Produs de ultimă oră

CU UN TITLU INCITANT, pe măsura copertei, romanul lui Felix Nicolau conţine un text dinamic, halucinant pe alocuri, dat de ritmul în care se desfăşoară viaţa interioară a cărţii. Citind, îl asociezi, fără să vrei, unei „forward-ări" în care viteza derulării sugrumă vocea umană ce se zbate hăhăind în delirul existenţial.

Fragmente de viaţă interşanjabile

Felix Nicolau nu se fereşte să experimenteze prozastic într-o perioadă în care tocmai experimentul nu e cotat de criticii din prim-planul nostru literar.

Ghid de vrăji pentru babe sprintene

„Sunt un pesimist care aşază totul în cheie ironică şi comică”---a doua tacla cu Andra Rotaru

  

Dacă ai fi cititor, care ar fi partea preferată a romanului “Pe mâna femeilor”, Editura Cartea Românească (2011) şi de unde ai începe lectura sa?

Păi aş începe cu Clinica de animale mici (în slujba ţării), pentru că este o capotă despre copilăria la sat, despre comunism şi despre zoofilie romantică. Asta este capota XIX, deci penultima. Poate aş continua cu Ghid de vrăji pentru babe sprintene.

Despre fals si functionari cu Georgeta Draghici

8 dovezi ca in arte nu exista varsta

“Nights in White Satin”, o formă capricioasă de poezie, la Centrul de Artă Contemporană LC Foundation

all i wanna do is get drunk here with you

 

n-am ştiut că literatura e-o chestie de ce bei

cu cine şi unde când am aflat eram aşa de bătrân

că nu mai aveam răbdare nici să fac sex

darmite să mă rostogolesc de pe o bucă pe alta

la terasa de la muzeul literaturii

Cum se scrie un reportaj de calatorie si vacanta

Preiau un articol despre delicatesele bulgaresti in domeniul scoicilor (Dalboka Mussel Farm, aici  http://saigonexperience.com/?p=833 ) de pe www.saigonexperience.com, blogul Ralucai Tanasescu, cu siguranta cea mai inteligenta, spectaculoasa si eficienta scriitoare de reportaje de calatorie si vacanta. Ceea ce nu este deloc usor! Cat despre blogul ei, o adevarata agentie de stiri, totul realizat cu un limbaj delicios.

In general,sunt plictisit

 Andra Rotaru:  În cel mai recent roman al tău, “Pe mâna femeilor”, Editura Cartea Românească, 2011, înfăţişezi în anumite povestiri o lume românească rurală, de dinainte de `89, cu tarele dar şi cu părţile ei bune. Crezi că prezentarea strict pozitivă sau negativă a unei astfel de lumi poate diferenţia ce categorie de public îţi va citi romanul? În afară, de exemplu, cum ţi se pare că sunt percepute volumele care înfăţişează şi lucrurile bune din acele timpuri?

pacostea inteligentei

Acum o saptamana, cand eram acuzat de prea mult inteligenta pentru arta. Intretimp, cred ca m-am vindecat.

Multumesc, Victor Potra!

A murit omul disponibil

A murit Ion Zubaşcu, un om religios şi totuşi plin de umor, un poet puternic, vitalist, înnoitor de limbaj. Un prieten căruia îi plăcea să se aşeze alături de tineri. Şi un interpret tulburător de melodii vechi, din Maramureşul lui drag. În amintirea unui om extraordinar, care a privit arta ca pe un dar divin şi care, mai presus de orice, radia bunătate, curaj, atitudine, ca sa nu mai spun de cultura coplesitoare.

lansam Femeile

Vineri, 27 mai, de la orele 17, la Bookfest, lansam iar Pe mana femeilor, impreuna cu Daniel-Cristea Enache si Gelu Negrea, la standul Cartii romanesti.

Va astept cu o supa dupa festivitate :)