Tipe mișto – câte vrei în Ucraina! Dacă e să fie și iubitoare, adică să mai lase la preț, numai în Basarabia. Ne asigură de asta Nicolae Dabija, care, cu sprijinul editurii Princeps Edit, ne dă o Temă pentru acasă. Rezolvați ecuația cu două necunoscute: profesorul Mihai Ulmu și eleva lui Maria, folosind teorema lui Barack Obama – anume câte picături de sirop trebuie la un cocktail rusesc pe viață.
Mai întâi se citește bine problema, până ți se face în cap ordine și disciplină. Profesoru’ ăsta e într-un sat. Are ca la 20 de ani și, pentru că n-a bătut cluburile și n-a tras prafuri pe nas (ca nen-tu Țiriac jr.), știe ceva latină, ceva sanscrită, ceva medicină. Ba eu bănuiesc că are habar și cum se face brânza de burduf, dar nu recunoaște, pentru că rușii plăteau prost în lagăr. Exact ca în filmele lui Nikita Mikhalkov, comuniștii rusnaci îl încarcă în camion via Siberia pentru că elevii lui trăseseră o mustață tabloului lui Stalin. După care îl și aruncară la budă, punând la loc fața zen a lui Eminescu. Greșeala profului e că, înainte ca sătucul să fie năpădit de cătane, îl mâncase după urechi să predea DRAGOSTEA. Ba îi mai și împrumutase Mariei un volum de-al numitului Eminescu. Fii atent aici: „Tristețea din dragoste e cea mai frumoasă tristețe din lume...”. E? Eee? Cum să nu-și ia câmpii sărmana fată mare după profesorul acuzat de anchetatori că a vrut să transforme opera din Viena în adăpost pentru boschetari? Aici să mor dacă am priceput: de când dragostea asta pentru operă pe securiști? Și tocmai pentru aia din Viena?
Mă rog, nu importă. A doua necunoscută a ecuației traversează toată Rusia pentru că musai să înapoieze volumul de versuri lui dom’ profesor. Ca să vedeți ce fete sunt prin Basarabia! Dacă îi împrumut eu unei studente un pix, odată și-l bagă-n sân și bașca de-l mai ia înapoi! Maria nuuu! Fată de comitet: se duce-n Siberia pe „vânt puternic. Soare bubos” și întreabă în stânga și-n dreapta, ca și cum ar fi ajuns în Copșa Mică: nu l-ați văzut pe Mihai Ulmu din Poiana? Ba da, cum să nu, îi răspund eschimoșii, sau ce-or fi acolo: printre deținuții lihniți și bolnavi, înghețați, „am remarcat între aceștia un om distins, cu cravată și frac”. Pentru că un cadru didactic, fie el și dintr-un sătuc între dealuri, așa se cuvine să iasă din localitate – chiar dacă atunci când fusese arestat purta fes de schi și nădragi de transport în comun.
Ce mai tura-vura: necunoscuta y dibuiește necunoscuta x, evadează prin zăpezi și păduri, sunt prinși, dar nu înainte să conceapă, tot romantic, necunoscuta z („- Maria! rosti Mihai, acum, că suntem soț și soție, te-aș ruga să-mi zici „tu”, ca să nu mai punem și noi alte distanțe între mine și tine.
– Mulțumesc! îngăimă Maria.”)
Necunoscuta y este recuperată, x iese din lagăr, îl recuperează pe z de la un orfelinat și
(Academia Catavencu, anul XXI, nr.26 (1016), 29 iunie-5 iulie, 2011,p. 11)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu