8 dovezi ca in arte nu exista varsta

“Nights in White Satin”, o formă capricioasă de poezie, la Centrul de Artă Contemporană LC Foundation

Miercuri, 22 iunie 2011, ora 18:00, la LC Foundation – Centru de Artă Contemporană (Calea Victoriei 25, Bucureşti), va avea loc o seară de poezie cu Nora Iuga, Octavian Soviany, Iulia Militaru, Livia Roşca, Miruna Vlada, Andra Rotaru, precum şi un performance realizat de Chris Tănăsescu. Moderatorul evenimentului: Felix Nicolau. Evenimentul, în acest spaţiu de artă contemporană, propune publicului o interacţiune firească a poeziei, cu artele vizuale. Spaţiul expoziţional devine un cadru propice şi un stimulent pentru lectura poetică. În perioada 10-30 iunie 2011, la LC Foundation (http://www.lcfoundation.ro/) pot fi vizitate expoziţiile “Vita, Morte e Miracoli – scena unei crime perfecte” de Michele Bressan şi “Wishes for Japan – Dorinţe pentru Japonia” de Maria Be.

Seara de poezie “Nights in White Satin” îşi ia drept moto versurile formaţiei “Moody Blues”: “Nights in white satin, never reaching the end,/ Letters I’ve written, never meaning to send./ Beauty I’d always missed with these eyes before./ Just what the truth is, I can’t say anymore.”, încercând să ofere publicului un mic tablou din poezia contemporană.
“Orice poem adevărat este infinit, şi, astfel, este şi cântec şi expresie video, pentru că un poem este o persoană şi o persoană este un poem (o muzică, o imagine, o grafică, un graf) care nu există decât împreună cu alte persoane într-o frază ritmic perpetuă ce se traduce mereu în alte şi alte moduri. (…) Poezia a fost “de la mama ei” menită spectacolului şi funcţiilor ceremoniale şi comunitare, ceea ce nu i-a diminuat forţa lirică, imaginativă şi existenţială. Din contră! Poezia este “de la sine” (şi prin “celălalt”) suflu şi mod co-operativ şi multi-media. Adresându-te celuilalt, centrându-te pe celălalt, te descoperi şi te creezi pe tine. Poezia se redescoperă ca formă şi tehnologie, ca fuziune a intimului cu comunitarul, ca liturghie seculară.”, a spus Chris Tănăsescu.
Parteneri media: AgenţiadeCarte.ro
*
Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino. Este o cunoscută poetă, romancieră, eseistă română şi traducătoare din limba germană. Licenţiată a Facultăţii de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din Bucureşti (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu şi George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 şi 1955, lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Jurnalistă la ziarele de limbă germană “Neuer Weg” şi “Volk und Kultur” (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. Susţine lecturi publice în străinătate şi primeşte numeroase burse de creaţie.
La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar (www.noraiuga.wordpress.com). În 2009 a câştigat cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). De asemenea, i-au fost acordate Premiul ,,Friedrich Gundolf” de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, cinci premii ale Uniunii Scriitorilor în anii 1981, 1994, 1998, 2001, 2006 şi numeroase alte premii ale unor oraşe şi reviste din ţară.
A publicat de-a lungul anilor peste 20 de volume de poezie şi proză, a tradus peste 15 volume din literatura germană şi volumele ei au fost traduse în  peste 10 limbi străine. Dintre volumele de poezii, menţionăm  “Vina nu e a mea”, “Opinii despre durere”, “Inima ca un pumn de boxeur”, “Piaţa cerului”, “Dactilografa de noapte”, “Fetiţa cu o mie de riduri”, romane, printre care “Săpunul lui Leopold Bloom”, “Sexagenara şi tânărul”, “Hai să furăm pepeni”, “Lebăda cu două intrări”. Cel mai recent volum publicat de Nora Iuga este jurnalul “Berlinul meu e un monolog”, 2010, Editura Cartea Românească.
„Nora Iuga este o personalitate a literaturii române contemporane şi un om admirabil din toate punctele de vedere, căci, fără urmă de vanitate, nu-şi arogă statut de vedetă şi nu vrea să fie nici mai mult (dar nici mai puţin) decât ceea ce este: un scriitor de vocaţie, pentru care literatura şi viaţa se confundă, se nutresc reciproc.” (Adriana Bittel)
*
Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954 la Braşov. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj (1979). A debutat cu volumul de versuri “Ucenicia bătrânului alchimist” (Editura Dacia, 1983). Publică de-a lungul anilor cărţi de poezie („Scrisori din arcadia”, Paralela 45, 2005, „Dilecta”, Cartea Românească, 2006), romane („Textele de la Monte Negro”, Pontica, 2003; „Viaţa lui Kostas Venetis”, Cartea Românească, 2011), teatru („Cinci poeme dramatice”, Palimpsest, 2005) şi critică literară („Apocaliptica textului”, Palimpsest, 2008). A obţinut trei premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1994, 2001, 2008) pentru poezie şi critică. Textele sale au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, bulgară, polonă, slovenă
„Octavian Soviany este un poet care nu s-a sinchisit prea mult să-şi câştige un (meritat) loc mai în fruntea ierarhiei optzeciste, cu toate că rafinamentul poeziei sale l-ar fi îndreptăţit întru totul. Manierist până în vârful unghiilor, încă de la volumul de debut, Ucenicia bătrânului alchimist (1983), în 2005, Soviany publică o carte atipică, în care renunţă în bună măsură la artificiile obişnuite, lăsând locul unei autenticităţi bine temperate, în care ontologicul, cu adâncile sale implicaţii, ţine cu succes locul jongleriilor tehnice (…). Scrisori din arcadia (Editura Paralela 45) reprezintă nu numai o schimbare a formulei, ci consemnează, totodată, o experienţă-limită a autorului, pe care acesta a ştiut să o convertească în poezie de cea mai bună calitate.” (Bogdan Creţu).
*
Iulia Militaru s-a născut în 1978, la Bucureşti. A studiat medicina, la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, apoi limba şi literatura română la Facultatea de Litere, din cadrul Universităţii Bucureşti. Şi-a obţinut diploma de masterat în Teoria Literaturii, în anul 2006, iar acum este doctorand în literatură română, cu o teză referitoare la discursurile despre nebunie în secolul al XIX-lea românesc. Din anul 1999, este membră în Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti Români. A publicat mai multe cărţi pentru copii la Editura Noriel Maxim, o plachetă de adagii, un eseu filosofico-aforistic, la Editura Viaţa Medicală Românească şi “Metaforic şi metonimic: O tipologie a poeziei”, Editura Timpul, 2011. În 2010, i-a apărut primul volum de poezie: “Marea Pipeadă”, publicat la Editura Brumar, pentru care a primit premiile: “Tânărul poet al anului 2010” şi “Tânărul scriitor al anului 2010”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori.
“Iulia Militaru este, probabil, revelaţia debuturilor poetice din 2010, iar receptarea sa critică – încununată deja cu două premii la Gala tinerilor scriitori din ianuarie a.c. – a fost una în consecinţă. Marea pipeadă, cartea ei câştigătoare, e un volum de concepţie, un poem insolit şi „total“, în răspăr cu mizerabilismul şi hiperrealismul douămiist, dar nu complet exotic în cadrul poeziei noastre tinere. Senzorial şi livresc, suprarealist şi feeric, copilăros-epopeic, ludic şi sentimental, el are drept strămoşi autohtoni pe Grigore Cugler (cel din Apunake), Dimov, Brumaru şi Iordan Chimet, ca „părinţi“ literari pe Mircea Cărtărescu (cel din Enciclopedia zmeilor, nu din Levantul, cum s-a spus) sau Simona Popescu şi drept „veri“ pe T.O. Bobe sau Radu Vancu.” (Paul Cernat)
*
Livia Roşca s-a născut în Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. A debutat în 2006 cu volumul de poezie “Ruj pe icoane”, Editura Cartea Romanească, în urma câştigării concursului de manuscrise al edituri. Volumul a primit: Premiul Naţional “Mihai Eminescu” – opera prima, premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în poezie (2006), premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (2006) şi premiul Naţional “Nicolae Labiş” (2006). Are texte incluse în antologiile “Literatura Potenţială 01”, Editura Vinea, 2006, “Poeti laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie “Mihai Eminescu”, Editura Axa, 2009, în antologia “Iubirea e pe 14 februarie”, Editura Vinea, 2010, şi în antologia de eseuri “Cele 4 dimensiuni ale feminităţii româneşti”, Editura Neverland, 2010. Lucrează de opt ani în presa scrisă. În prezent, este redactor în cadrul Adevărul Holding.
“Poezia sinestezică a Liviei Roşca vorbeşte nu doar despre diferitele vârste ale feminităţii, despre extremele necesare ale asumării de sine şi despre inutila, repetitiva maturitate, ci şi despre expunerea (riscantă) pe care o implică scrisul autentic.” (Simona Şora)
*
Miruna Vlada s-a născut în 1986. A debutat cu volumul “Poemextrauterine” în 2004, Editura Paralela 45, volum premiat şi comentat de critica literară. În 2007 a publicat al doilea volum de poezie, “Pauza dintre vene”, la Editura Cartea românească.  A fost inclusă în 2 antologii de poezie tânără, a susţinut numeroase lecturi publice în ţară şi străinătate şi este tradusă în engleză, franceză, spaniolă, sârbă şi polonă.
„Debutul Mirunei Vlada a reprezentat un eveniment pentru fanii poeziei douămiiste, cu miza pe autenticitatea spunerii, pe expresia trăirilor-limită şi pe dimensiunea pragmatică a limbajului poetic. O estetică a contrariilor circumscrie «poemele extrauterine», crudă, autenticistă, dar nu mai puţin programatică. Vitalismul Mirunei Vlada nu e augural, solar, ci, aşa cum se observă şi în prefaţă, sumbru, bacovian. Poezia Mirunei Vlada este radicală.” (Alexandru Matei)

*
Andra Rotaru s-a născut în 1980, la Bucureşti. Este, în prezent, editor-coordonator al Agenţiei de Carte (www.agentiadecarte.ro) şi colaborator al revistelor de cultură „Luceafărul de dimineaţă”, „Hyperion”, „Dilema Veche”, „Dilemateca”. A debutat editorial în noiembrie 2005, cu volumul de versuri „Într-un pat sub cearşaful alb”, Editura Vinea. Volumul a fost distins cu premiul USR-filiala Sibiu, Premiul Naţional „Mihai Eminescu” – opera prima, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul Naţional „Tudor Arghezi”. În anul 2008, volumul de debut apare şi la Editura Bassarai din Spania („En una cama bajo la sabana blanca”). Prezentă în antologii din ţară şi străinătate.  A publicat în majoritatea revistelor de cultură din ţară. Cel mai recent volum de poezie, „Ţinuturile sudului”, Editura Paralela 45, a apărut în 2010.
A fost rezidentă ArtistNe(s)t, Reţeaua Centrelor de Rezidenţă pentru Artişti, la Tescani, în 2010. În toamna anului curent, va fi rezident la ArtsLink, în Statele Unite, cu un proiect literar. De asemenea, a fost aleasă pentru bursele literare UNESCO Aschberg în Franţa (Centre D`Art – Marnay Art Centre), în 2012.
“Ce mi se pare remarcabil este felul în care poeta scurtcircuitează realităţile, după o tehnică de obţinere a metaforei, însă fără să apeleze foarte des la figura de stil propriu-zisă. Cearşaful, tavanul, pânza, lemnul, apa, frigul, liniştea, varul sunt introduse în ringul discursului simplu, brut. Poeticitatea discursului ei îşi are sursa nu atât în sforării stilistice, cât în viziuni mitice, teribil de încărcate emoţional şi punctate de observaţii surprinzătoare prin subtilitate, iar nu prin bizarerie. De exemplu în Ferestrele: “animalele coboară deodată/ caii sălbatici se apropie de mine./ îi mângâi şi ei mă ating cu o piele întoarsă, moale”.
Poezie pură, deja dincolo de postmodernism şi de modernismul nostru mereu recuperabil.” (Felix Nicolau)
*
Chris Tănăsescu este autorul a patru volume de versuri, deţinător al International Library of Poetry Award (Maryland) şi al altor distincţii internaţionale. Este poetul grupului Margento, premiat în Anglia, Australia şi Germania, şi Visiting Professor de poezie şi creative writing la San Diego State University, California.
„… Poezia lui Chris Tănăsescu este [...] plurivocală, nu doar dialogică. La abilităţile de ventriloc ale poetului se adaugă complexitatea viziunii lui: poezie rock, invocaţie bizantină, prozodie variată, limbaj arhaic şi regional, intertextualitate, jam-session etc. Acest integralism sui-generis presupune o ştiinţă zdrobitoare a compoziţiei care, cu decenţă şi înţelepciune, este ascunsă sub un ton lejer şi ingambamente ghiduşe. Chris Tănăsescu este o mare ureche, aşa cum parfumurile cele mai fine sunt preparate de Marile Nasuri. O ureche educată cu Led Zeppelin şi transcrisă apoi în topologii poetice sau în muzica arhetipală a trupei Margento”.(Felix Nicolau)
*
Felix Nicolau este conferenţiar la Universitatea “Hyperion” şi la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti. A publicat cărţile „Pe mâna femeilor” (roman, Cartea românească, 2011), „Codul lui Eminescu” (Editura Victor, Bucureşti, 2010), „Anticanonice” (critică literară, Tritonic, 2009), „Tandru şi rece” (roman, Cartea românească, 2007), „Homo imprudens” (eseuri, Editura Muzeul Literaturii Române, 2006), „Bach, manele & kostel” (versuri, Editura Perpessicius, 2003). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi redactor al revistelor „Poesis internaţional” şi „Metaliteratură”.
“Felix Nicolau a scris un roman – Pe mâna femeilor (Cartea Românească, 2011) – ale cărui capitole (numite „capote”) te întâmpină de pe a treia pagină, ca un meniu de titluri care de care mai plin de vervă şi de umor, şi totodată de o stranietate pithică. „Lumina e dusă cu capul”, „Ghid de vrăji pentru babe sprintene”, „Tânăr şi nikel”, „Bulaii” etc., iar motto-urile au o diversitate şi o prospeţime la fel de electrizantă – de la Marianne Moore la formaţia Paraziţii, de la Şerban Axinte la Gică Petrescu, de la Ruxandra Cesereanu la bătrânul Troţki.”, a scris Chris Tănăsescu.