Cine nu se teme de trilogii?
De ce s-ar încumeta cineva să
construiască o trilogie la trecerea dintre mileniul al doilea şi al treilea,
când se citeşte tot mai puţin şi microtextul triumfă? Să fie o pornire
nestăvilită, maniacală ori o încercare de ordonare într-un sistem a temelor şi
motivelor abordate în scrieri anterioare? La alte explicaţii, cum ar fi
captivarea cititorilor de diverse categorii, nici nu mă gândesc.
Postări
