Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Ciudă

Am fost intrebat ce nu mi place la I L Caragiale




La I. L. Caragiale nu-mi place că a trait prea puţin. Mi se pare o lipsă de responsabilitate să se retragă exact când era mai mare nevoie de el! Adică în ultimele 5 decenii. Sunt scriitori de care nu era şi nu este nevoie realmente, dar care, din spirit civic, s-au străduit şi se străduiesc să trăiască cât mai mult posibil.
Ce nu-mi mai place la Marele Cârpaci – cum îi plăcea să se alinte – este că a reuşit să-i determine pe mulţi critici să scrie tot felul de tâmpenii despre opera lui. De exemplu, dacă îşi iubea sau nu personajele.
Iar unele dintre schiţele cu Lache şi Mache au umor subţirel.
Altminteri, toată invidia şi să-l vedem în nouă „incarnaţiune” mai curând!


marți, 16 octombrie 2012

Avem si noi piramidele noastre! Cu mumii regale in ele...



Cine nu se teme de trilogii?

De ce s-ar încumeta cineva să construiască o trilogie la trecerea dintre mileniul al doilea şi al treilea, când se citeşte tot mai puţin şi microtextul triumfă? Să fie o pornire nestăvilită, maniacală ori o încercare de ordonare într-un sistem a temelor şi motivelor abordate în scrieri anterioare? La alte explicaţii, cum ar fi captivarea cititorilor de diverse categorii, nici nu mă gândesc.

miercuri, 19 septembrie 2012

Marginalii centrale




N-o să încep cu un clişeu de genul: s-a scris atât de mult despre avangardă, încât e greu să mai aduci ceva nou. Poate tocmai datorită caracterului ei heteroclit şi sincretic avangarda, deşi săracă în capodopere, suscită mereu interesul cercetătorilor.

Scriind despre Avangarda românească şi complexul periferiei, Cartea Românească, 2007, Paul Cernat este atent la publicistica vremii.

miercuri, 29 august 2012

semiologii

Astazi in parc, o mama catre copilul care ma incurca la rampe - -vino aici, futu-ti gatu' ma-tii! la care am ramas in suspans indarjit, imaginandu-mi cum o sa puna-n practica zisa.

Dupa care a trecut unu de a carui moaca habar n-aveam, cu o coasa pe bicicleta, mi-a zambit si mi-a spus--buna, vecine!

am pus-o!

vineri, 24 august 2012

pornostil










"Cand decolteul ei traversa restaurantul cu podeaua acoperita cu linoleum, toate capetele se-ntorceau ca un lan de floarea-soarelui" - Peter Esterhazy, Un strop de pornografie maghiara.


joi, 2 august 2012

La tăţi ni-i greu!



A apărut cartea secolului la Editura Criterion Publishing – Bărbatul la 40 de ani. Ştefan Doru Dăncuş, de meserie horticultor şi, pe timp de pace, astronaut, a dezlegat toate enigmele bărbatului la andropauză. Problema nu-i atât la prostată ori la aluniţe, aşa cum se credea până acum, ci la marele sictir.

vineri, 16 martie 2012

mai poate ea?


 
Fost-am întrebat ce mai poate literatura


Literatura poate multe lucruri minunate. Din păcate, ea lucrează în funcţie de saeculum. Spiritul veacului îi determină putinţele. Actualmente, literatura nu mai poate crea caractere şi eleganţă. În închisorile comuniste, literatura a înfăptuit minuni în ordine sufletească. Iată că acum nu mai poate aşa ceva! În schimb, acum ea poate crea cariere minunate pentru foarte puţini şi iluzii narcisiste pentru foarte mulţi. De exemplu, literatura îmi poate crea mie coşmaruri prin intermediul autorilor care îmi solicită cronici cu îndârjire. Indiferent cum ai sprijini un scriitor, dacă nu îi faci şi o cronică totul a fost în zadar. Vai de capul criticului!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

deseara imi fac meseria de cetatean!

Deseara sunt in Piata Universitatii. Impotriva hotilor si a mitocanilor. Sloganul este: Confiscati-le averile! Renegociati contractele nationale!

Cu resemnare remarc lasitatea bisericii si a bisericosilor, precum si a intelectualilor. Exista foarte putine exceptii. Unii se roaga, in timp ce practica profesii banoase si toxice pt suflet. Altii fac cenacluri si scriu articole plate.Si eu ma consider homo religiosus si intelectual, de aceea e si mai trist pt mine.

miercuri, 18 ianuarie 2012

pot pocni un jandarm in mod legal?

 Am trimis un mail la Antena 3:

Stimata redactie,

ma numesc Felix Nicolau, conferentiar universitar.Ar fi bine de stiut ca in Marea Britanie nu exista carte de identitate. Cetatenii se legitimeaza cu carnetul de conducere, neacceptand alte forme de intruziune in viata lor privata. Prea multe date despre viata lor personala li se pare un fapt periculos. Diversiunile puse la cale de jandarmeria romana demonstreaza acest risc.

luni, 16 ianuarie 2012

istoria oxigenului

ieri seara,cand Bucurestiul era in flacari, am inceput sa primesc mail-uri la greu de la studentii mei, care cereau teme de referat pt...miercuri. au avut tot semestrul sa prezinte 2 carti la literatura engleza si cei mai multi n au miscat un deget. ieri insa i-a apucat harnicia maxima. ce mai conta ca mai erau doar 3 zile si ca trebuia sa citeasca 2 volume, critica aferenta, iar apoi sa scrie referatul. ei sunt mult mai destepti decat profii lor, care ar fi clar incapabili de asa ceva. in timp ce eu fierbeam ca nu pot iesi in centru, din cauza unui umar si a unui spate frante la antrenament, oamenii aveau brusc chef demential de munca. curajosii!

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

un viguros la multi ani prostimii de pe facebook!

pt ca am uitat sa i felicit pe toti cei care posteaza poze de la kefuri, care au facebook si mess pe telefon - ca nu mai stii daca vorbesti cu ei sau cu toti pretenii lor virtuali -, pe cei care baga poze la greu pt aia care stau in acelasi targ cu ei, poze care arata pizze, cola, tzoale, pt aia care ureaza : esti foarte speciala, pup!, pe aia care mi trimit invitatii in farmville, sa cresc gaste virtuale, sau sa ma joc pac pac si strategii pe ecran, pe aia care baga zilnic un banc sau nu stiu ce observatie idioata si maaaai ales pe cei care baga comentarii si likes la greu. zice unu: azi n am chef de nimic!, ori : am chef de un kebap! ori, mai bine: peste 2 zile o sa am kef sa am kef! dupa care scurt 40 de likes.
pentru toti coplanetarii mei de plastic si cu gusturi proaste in orice directie, precum si pt cei afectati si pretiosi: LA MULTI ANI! si un cantecel

luni, 2 ianuarie 2012

jucati spinach tennis, nu frecati mentosanu'

Amicul Ishmail se tot întreabă de ce naiba răcnim şi ne agităm aşa de isteric de Revelion. Adică ce sărbătorim? Chefurile astea la comandă, când toată lumea face acelaşi lucru, după care urmează lungi răstimpuri în care executăm megaplictiseli, printre ele fiind şi fraierirea semenilor, măcelărirea animalelor etc.
Lasă, bre, Ishmaile, mai ieşi şi tu din casă. Şi a ieşit în primele secunde ale lui 2012. Prima chestie pe care i-au căzut ochii, pt că celelalte i se păreau stupide, a fost vechiul boschetar, trăind sub cerul liber între biserică şi pizzerie. Aştepta filosofic să se retragă retarzii cu petarde şi să i se întoarcă cei 3 câini care dorm cu el pe saltele. Cum dracu’ rezistă ăsta pe un aşa cancer!