Manifestul vlaho-mogol

Desigur că există un Romanian Dream! El seamănă perfect, ca două picături de coca-cola, cu faimosul American Dream. Vorbesc de actualul Romanian Dream, cel care are halucinaţii cu sute de mii de euro, cu vile de vacanţă păzite de ciobăneşti caucazieni, cu maşini lungi de 6 metri, tapiţate cu piele de canar şi prevăzute cu neoane albastre pe sub caroserie. Desigur, nu se cade să uităm de piscina ovală în care chelnerul musculos sau chelneriţa siliconată, după caz, ne aduc înot tava cu cocktail-ul în 3 culori şi batonul cu proteine. În nopţile cu lună plină, românul dă lovitura la 6 din 49, sau trage un tun, câştigând licitaţia prin care i se acordă dreptul de a asfalta străzile oraşului în care el visează cu ochii deschişi. Algoritmul este cel american: mai întâi faci pe dracu’n patru să te îmbogăţeşti, apoi te împaci cu Dumnezeu: construieşti o biserică, botezi puradeii dintr-un sat de fraieri, faci donaţii în dreapta şi-n stânga cu camerele de filmat ale principalelor posturi TV după tine.
Uitându-ne în istorie, vom observa că în momentele de restrişte sau de glorie naţională, visul românesc are în vedere Unirea, Improprietărirea, Educaţia, Cultura. Dar asta doar în scurtele momente în care stomacul ni se urcă la cap şi pofteşte idei. În rest, capul coboară în stomac, iar Romanian Dream redevine Chiriţa’s Dream: adică să devină isprăvniceasă şi să se plimbe cu caleaşca trasă de patru bidivii la şosea, spre împizmuirea vecinilor.
Visul nostru yankeu nu ar mai avea niciun sens dacă nu am putea să-i băgăm pe ceilalţi în boale cu maşina şi vila noastră de fiţe. Dacă nu ar exista fiţele, românul s-ar mulţumi să viseze la berea şi mititelul pe care i le pun sub nas în timpul campaniilor electorale partidele politice. Deci românul nu e american decât de nevoie, pentru a fi în rând cu lumea bună, cu la grande burgeoisie.
Să nu ne umflăm în pene, însă. Nu e românul mai cu moţ decât ceilalţi! Şi Chinese Dream şi Japanese Dream şi Kârgâzstan Dream seamănă leit cu American Dream. Ei, ce-i aşa rău în asta? La schimb – noi preluăm visul yankeo-saxon, ei vin să-i înveţe pe ţăranii români cum să-şi potcovească mârţoagele. Pentru că ţăranul nostru nu se spurcă el cu marafeturi d’astea.
Cum spune titlul unui hit al celor de la Rammstein: We all live in America. Curând, că câr, că mâr, vom mărşălui cu toţi spre companiile internaţionale, traşi la cămaşă albastră şi cravată roşie. Acolo vom fi treinuiţi, targhetaţi şi ni se vor fixa dedlaine.
Uite, eu, dacă aş fi român, aş visa The Mongolese Dream, numai aşa, ca să fiu eu cu 3 biloaie!