Scriitori pe ciuperci

Plantele, ciupercile, prafurile etc sunt un sponsor pentru imaginaţie. E inuman să interzici aşa ceva scriitorilor, mai ales celor evazionişti şi damnaţi la suprarealism sau onirism. Nu poţi lupta la baionetă o viaţă întreagă fără spor de baionetă.
Dar stimulenţii imaginativi musai să fie raţionalizaţi în cazul scriitorilor. Din două motive:

1. să nu ajungă dependenţi de ele şi, când li se epuizează fondurile, să se apuce de şterpelit de la Uniunea scriitorilor, care şi aşa e amărâtă.

2. Prea multă imaginaţie strică. Realitatea devine invizibilă şi ne prăbuşim iar în manierism bizantin revărsat în mii de pagini orbitoare.

Concluzia este evidentă – publicul neapărat să stea pe ciuperci şi ierburi. Poate doar aşa să mai dea semne de imaginaţie în vremuri de calcule şi caterincă stupidă. Scriitorii ,însă, cu măsură. Viaţa e destul de plină de subiecte ca să-şi permită s-o rateze în continuu sevraj şi narcisism.