mort dupa frumusete

Când l-am întâlnit prima dată pe George el era foarte înalt iar eu oarecum scund. M-a reperat şi a exclamat: ce mic eeee! Apoi a produs zâmbetul acela al lui fabulous: nebun de vesel şi de copilăros. Am început să râd şi eu, deşi nu prea e de râs când cineva se leagă în public de statura ta. Mai ales că eu nu prea ştiu multe...

După care am scris despre romanul lui, Yoyo, spunând de bune şi mai puţin bune. Ulterior i-am citit povestirile în Tomis. Glumeam adesea pe seama faptului că publică prea des. Nu aveam atunci cum să înţeleg fervoarea lui. De cele mai multe ori erau povestiri stranii, parabolice şi macabre, dar pătrunse de o sensibilitate veşnic rănită. În adâncul lui, George rămăsese un copil naiv, obsedat de un altfel de univers. Nu se minţea, însă. Încerca să evadeze înspre altceva, mai calitativ, şi până la urmă acolo a şi vrut să decoleze atât de repede.

A venit şi al doilea roman, Viseptol, cu o copertă explozivă, povestind despre aceeaşi junkies marginalizaţi, rupţi de sistem, dibuind cu disperare drumul înapoi către copilărie. Pe messenger m-a rugat să-i scriu ceva pentru coperta a patra. Am făcut-o cu încrederea că scriu despre cel mai talentat scriitor român al lumii amfetaminice. Unul din interior, care trăia calvarul şi extazele aferente. Pe mess, George era diferit: trist, panicat, disperat.

A fost obsedat de artă şi de iubire. Asta în spatele unei aparenţe dezinvolte, şmechereşti. Îmi aduc aminte de răspunsul pe care l-a dat în club A, întrebat de Răzvan Tupa ce vrea personajul din Yoyo. George a stat pe gânduri, apoi a zis ezitant: să fie şmecher! S-a luminat la faţă şi, cu zâmbetul lui angelic, a reconfirmat: da, să fie şmecher! Sala în hohote. Iar George le surâdea fericit.

Acesta a fost omul George Vasilievici: bântuit de frumos, dezechilibrat de frumos, înfometat de iubirea unei anume femei – deşi putea vrăji atâtea -, gazdă a puzderiei de scriitori tineri vara la mare şi, mai ales, total lipsit de fiţe şi poze. Un scriitor cu conştiinţă tragică, camuflat de o înfăţişare cool. Cum-necum, a fost sortit să rămână mereu tânăr.