Action poetry

„Ca să pot scrie mai bine/sprijin coala de hârtie/pe-o carte//numele autorului/iese din când în când/la suprafaţă/ca un înecat/şi încearcă să mă prindă de mână” (Ca să pot scrie) – aşa începe ciclul Poezia din volumul lui Robert Şerban, Cinema la mine-acasă, Cartea românească, 2006. Simplu, nu?

trans

în cel mult 4 ani voi fi o cucoană

roşcată aşezată turceşte în fotoliul tău cu braţe

Meseria de victimă

Când îşi construieşte o lume pe placul inimii, o harmonia praestabilita, Serban Axinte nu o face după planuri solomonice. O lume aşezată, adâncă, dar nu abisală, surprinzătoare pe alocuri, dar nu şocantă.

mort dupa frumusete

Când l-am întâlnit prima dată pe George el era foarte înalt iar eu oarecum scund. M-a reperat şi a exclamat: ce mic eeee! Apoi a produs zâmbetul acela al lui fabulous: nebun de vesel şi de copilăros. Am început să râd şi eu, deşi nu prea e de râs când cineva se leagă în public de statura ta. Mai ales că eu nu prea ştiu multe...

„Nu trage, dom Semaca! Sunt eu, Lǎscǎricǎ!”

Chipurile (Cartea româneascǎ, 2009) lui Stoian G. Bogdan au sens şi valoare ca ansamblu, ca proiect integral. Luate separat, poemele nu aduc propriu-zis ceva nou. Eventual o anumitǎ aerisire a camerei rezervate poeziei actuale, unde s-au instalat comod neoexpresioniştii şi suprarealiştii.

pentru păzirea auzului

înainte de liturghie preotul să nu vadă de găini de gospodărie să nu intre în grajd la cai să nu vopsească tocăria să nu-şi numere banii

nu e bine să citească ziarele să-şi umple mintea de politică bârfe reportaje reclame să se

„Gata, măi! Că se termină ora!”

Sunt cărţi despre care nu poţi spune lucruri precise, limpezi. Nu ştiu de ce am senzaţia că literatura română este din nou în contratimp cu literatura universală. Ceeea ce nu înseamnă, însă, că dorinţa de experiment a scriitorilor români ar fi de pus sub semnul întrebării din punct de vedere valoric.

oglinda oglinjoara, cine i mai creativ din tara? da' din judetz?

1. Cum se explică faptul că diagnosticarea maioresciană – nu tocmai exactă, dacă luăm în calcul instituţiile întemeiate de paşoptism – a devenit un stigmat cultural ce s-a acutizat în timp în loc să se atenueze? Dar dacă Maiorescu a exagerat şi a sosit momentul să-l corectăm? E adevărat că, la 1867, existau la noi doar „forme fără fond”? Oare nu paşoptiştii au fost primii reformatori, cel puţin în cultură?

Pianista, beatnikul şi submarinul drogat

Ca să ierţi un submarin el trebuie să fie la fel de frumos fasonat ca un ou de Carl Fabergé, ori silenţios şi puternic ca un rechin-ciocan. Submarinul iertat, Editura Brumar, 2007, construit cu migală de Ruxandra Cesereanu şi Andrei Codrescu, prin schimb electronic de piese, face parte din prima categorie, cea a artefactelor artistice bogate în detalii de o exuberantă frumuseţe.

Cum să faci din menghină bici

Svetlanei Cârstean îi prieşte poeticitatea, literaritatea. Când iese din arealul metaforei, scrisul ei riscă să devină neinteresant. Oricum, Cartea muncitorului sau floarea de menghină (Cartea românească, 2008), este un volum mărturie.

Departe de lumea înlănţuită, între Barbizon şi Cobiliţa

După volumul de poezie Carte vie (2003), în care erau de urmărit răbufnirile romantic-vegetale, în sensul de străpungere a conturului (v. Edgar Papu), Vasile Dan revine cu Inima sună undeva sus, Editura Amon, Budapesta, 2006.

Chestii serioase, nu talent

Rareori au poeţii o soartă fericită ca romancieri. Violeta Ion, cu Căluşarii (Vinea, 2008), a avut chiar una lamentabilă. Un mini-roman despre care nu s-a pomenit mai nimic, ca şi cum n-ar fi apărut. Volumul anterior, de poezii, Marta, se născuse sub o stea mult mai generoasă. Aşadar, să vedem ce motive are critica să fie atât de tăcută în unele cazuri, iar în altele să se dovedească extrem de gureşă.

logic

dacă dau în femei e numai pt că nu deosebesc sexele: m-am miopit

iau sânii drept pectorali cerceii drept cercei fustele drept prosoape

Manifestul vlaho-mogol

Desigur că există un Romanian Dream! El seamănă perfect, ca două picături de coca-cola, cu faimosul American Dream. Vorbesc de actualul Romanian Dream, cel care are halucinaţii cu sute de mii de euro, cu vile de vacanţă păzite de ciobăneşti caucazieni, cu maşini lungi de 6 metri, tapiţate cu piele de canar şi prevăzute cu neoane albastre pe sub caroserie.