Când poezia îşi permite să intre in ring cu baronul karaoke

Ţările sărace sunt bogate în festivaluri cu tentă culturală. Cultura absoarbe mai mulţi bani decât educaţia. Există atâtea universităţi luxoase unde profesorii nu dispun de computere funcţionale ori de videoproiectoare pentru a-şi face cursurile mai atractive. Festivalurile, de cele mai multe ori, sunt pârghii de putere culturală (eu te invit, dar mă inviţi şi tu! – iar cine nu e invitat la festivaluri e zero etc) şi de ghiftuit buzunarele unor şmecheri de pe la autorităţile locale.

Un festival pe bune, însă, a fost cel de la Craiova (16-19 octombrie), anume Festivalul Internaţional de Sound&Slam Poetry, la care au participat Philip Meersman (Belgia), Peter Waugh (UK), Tobias Kunze (Germania), Katarzyna Bazarnik şi Zenon Fajfer (Polonia), Claus Ankersen (Danemarca), Claudio Pozzani (Italia), Angyal Gyula (Ungaria), saxofonistul specializat în experiment muzical Michael Fischer (Austria), iar din România Iulia Militaru, Anca Bucur, Peter Sragher şi subsemnatul.

launching In Women's Hands

poetry performance at Craiova

https://www.youtube.com/watch?v=-icm4_sfeUs&spfreload=10

Ilya Kaminsky about my new poetry book - Hipster, time IS honey

It is no secret that Romanian poetry today is—by far—the strongest poetic generation in Eastern Europe, the way the Russians were in 1920s and 1930 or the Polish were in 1950-1970s. Romanian poetry is wild, memorable, full of images that wake us up from our capitalist dream turned nightmare. Lorca’s dictum that « poet is a professor of five senses » is alive and well among contemporary Romanian poets whose work is full of sensual world. Felix Nicolau’s work in these powerful new translations by Margento is a perfect example of what Romanians today can do in English. His poems sing in a way that Cattulus was singing.

USR Arad

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/40_Nicolau.htm

 
Prozator, critic literar, poet, eseist. Universitar. Numele complet: Felix Narcis Nicolau. Pseudonime folosite: Taras el bulba, Hamsun. S-a născut la 17 decembrie 1970, în Bacǎu. Părinţii: Dan-Emilian Nicolau, preot, şi Arteberger Brânduşa, profesoarǎ de limba francezǎ. Studii: Şcoala primarǎ în mai multe locaţii: Roman, Bucureşti, Arad, Fǎlticeni; 1983-1986, Liceul „Moise Nicoarǎ”, Arad; 1986-1989, Liceul „Iuliu Maniu” din Arad; 1990-1995, Facultatea de Filologie (secţia Română-Engleză), Universitatea din Bucureşti; 1995-1997, Student al Facultăţii de Filosofie, secţia Filosofia Culturii, Universitatea din Bucureşti. Noiembrie 2003, Doctor în filologie al Universităţii Bucureşti. Activitatea: în prezent: profesor universitar la Departamentul de Limbi strǎine al Universitǎţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. Debut în revista „Arca”, din Arad. Debut editorial cu volumul de versuri Ascultând cerurile, Colecţia revistei „Arca”, 1996. A frecventat cenaclurile literare: Euridice, Deko, Institutul Blecher, Cenaclul de la Muzeu. Colaborǎri la: „Adevarul literar si artistic”, „Arca”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Feed-Back”, „Literatorul”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Observator cultural”, „Oglinda literară”, „Poezia”, „Steaua”, „Tomis”, „Ziarul de duminică”, „Ziua literară”.

Take the Floor. Professional Communication

Leapsa muzicala

Cand sa ma insor si eu, primesc provocare muzicala la Andrei Zbirnea referitor la 10 albume care mi-au formatat batranetea. Albume intregi de la Guns N'ROses ,Use Your Ilusion , nu m-au mai influentat, dar o sa transcriu melodiile care mi-au delectat sufletul inca din pruncie. Si sa continue leapsa Hugh Heffner, J F Kennedy, Vladimir Putin, SOrin Oprescu, Cicciolina si Romica Puceanu
1. Alina Darap - Hai nanÄ la feregoasa
2. Cristina si Georgel Cochina - Neica hotz de inimioare
3. Cristina Simion -Am trei mandre intr-un judetz

homo imprudens

cumpar carte din 2006, taxa de mediu achitata, 600cp, 150 gr reale, coperti de iarna noi, fara air-bag-uri

Dacă aş citi reviste de cultură, ele aşa ar trebui să arate

E greu să scrii pe caniculă despre reviste mainstream. Deşi topeşte asfaltul, canicula blochează articulaţiile ca un ger. E imposibil să scrii aşa înţepenit despre mainstream-uri înţepenite (pleonasm). Dacă reuşesc să-mi clintesc pixul e pentru că numărul de primăvară 2014 al revistei Lettre Internationale e mai viu decât majoritatea revistelor de cultură. Am scris de mai multe ori că duse sunt elitismele moderniste cu reviste specializate: pe literatură, pe filosofie, pe artă, pe teatru, pe film etc. Oricum, genul acesta supravieţuieşte în lumea academică, unde universitarii trebuie să trudească, ori să compileze, pentru înjghebarea punctajelor ce urnesc cariere. O autentică revistă culturală, adică dedicată publicului larg, e firesc să recurgă la formula magazinului „cu de toate”, aşa cum se obişnuia în secolul XIX, era foiletonistică.

La o plăcută tacla cu scriitorul Petruţ Pârvescu

1.    Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Mi-e foarte greu să cred în destin, mai precis într-un singur destin. Dar cred într-o structură cu spiţe a destinului, iar noi suntem cei care alegem dintre posibilităţi. Ceea ce nu înseamnă că şi alegem cum trebuie.

Utilaje de deszăpezire a amintirilor

De oriunde ai ataca poezia lui Anni Lorei-Mainka, ajungi în acelaşi punct. Punct central ori mărginaş. Înţelegi tot sau nimic. Asta după cum simţi. emoţia este capitală în procesul hermeneutic aplicat cazului de faţă. Jurnal pe bilete de autobuz, Brumar, este o carte rapidă, sacadată, săgetând aluzii la tot pasul. O poveste despre o lume de altă dată, melancolică, plus o poveste despre reîntoarcerile periodice în patria balcanizată, ciurelizată.

Flavius Lucăcel – Ospiciul local, Ed. Caiete Silvane, 2013

Un dramaturg deja călit în diverse abordări, de cele mai multe ori cu o scânteie de nebunie în teatrul lui, ceea ce apare rar în arta românească de azi, conformistă, afectată sau ţopistă. Sa vedem cat o sa reziste la poluare.

„Lulu (cântă): Când mi-a trece cortegiul funerar/Cu şuturi în fund din fiecare bar/Să scoateţi beţivii de pe trotuar.

„Cine ştie, înţelege, cine nu... jazz!"

Lucia Cuciureanu, poeta si interpreta abila de carti masive





Am citit cartea* lui Felix Nicolau într-un moment când discuţia despre critica literară ajunsese la faza scrisorii deschise a lui Nicolae Manolescu către tinerii critici. Din această perspectivă, în cele două eseuri de început, Fluturele-curcan, respectiv Prolegomene la o filosofie a comunicării prin creaţie, am descifrat metoda de lucru şi spiritul polemic al unui critic care „vede enorm" şi spune lucrurilor pe nume, cu eleganţă şi farmec. Nu întâmplător, motto-ul cărţii poartă marca unui scriitor care, la începuturi, s-a declarat în „război cu toată lumea". Curajul de a intra în polemici cordiale pe subiecte de critică actuală nu-i lipseşte nici lui Felix Nicolau, dimpotrivă, are un chef nebun să trezească şi să umanizeze spaţiul literar. Se declară adept al criticii de întâmpinare, singura care se citeşte cu interes, ca „lectură provocatoare". (Critica de sistem fiind necesară doar celor care se iniţiază în domeniu).

anotimp elitist

capodopera

Viaţa celorlalţi (Das Leben der Anderen), 2006

Regizor şi scenarist Florian Henckel von Donnersmarck

Un film despre STASI în RDG, comparabil cu Cel mai iubit dintre pământeni. Despre iubire, umanitate şi teroare. Concluzia este că umani pot fi doar profesioniştii rataţi, cei care nu pun nici măcar arta în faţa datoriei de a fi om. Ceea ce este chiar evident, sau ar trebui să fie...

Poetic turmoil and half-fledged creativity

What degree of independence from the social context can poetry reach? When I say “social” I mean politics as well. All along the 70’s to 80’s interval, the late phase of postmodernism, political turmoil boiled over and few poets could stand aloof from that. In the East-European bloc they were forced to sift their inspiration and chaff away contemporary references. One escape was to delude censorship using irony, as the Romanian poets did in the 80’s. The end of the second millennium and the beginning of the third one were quasi apolitical in what we call western civilization. The Gulf war and the Afghanistan guerrilla war were not in our proximity. These were decades of political correctness disturbed only by a few terrorist attacks of a dubious nature.

Writing Process Thanks to poet Margento for inviting me to do this. He writes about his own writing process HERE - http://christanasescu.blogspot.ro/2014/03/margento-my-writing-process-blog-tour.html

1)    What am I working on?

Felix Nicolau: I am working on many things in parallel, too many, and this is quite nerve-racking. But my dearest project for the time being is a book of non-poetical poetry. I envisage a title like “Time is Honey” and it will be something caustic, cynical and, of course, deep down there, very sentimental. The point is to produce a contemporary poetry with classical means. I refer to brevity, clarity and ironic ambiguity, in the same time. I do not want my writing to be culturally ciphered. I do not find any pleasure in lofty elitism, but I enjoy tickling my readers’ intelligence. All in all, I hope to obtain a spectacular and shallow-profound anti-poetical poetry.

De ce o au maneliştii micuţă - Agentia de carte

De ce o au maneliştii micuţă - Agentia de carte

Marius Chivu Vantureasa de plastic

(ca să-i arăt cât o iubesc

am albit)

spitalul e o biserică cu multe etaje

preoţi în alb cădelniţând cu stetoscoapele

pronaos cu paturi de fier

ne sfinţim cu perfuzii

purtăm catetere la gât

ne rugăm în miros de iod

un volum despre suferinţă, subtil şi mişcător, fără să fie patetic (doar uneori preţios şi nerelevant)

Am o noua pagina pe Facebool. Se cheama Anticanonice si este dedicata contraculturii. De aceea voi promova in special cartile care se integreaza la acest profil

anti-quijote

 
UN personaj de-al lui Andre Malraux, din Calea regala, zice ca saracia te impiedica sa-ti alegi adversarii. 

La fel si urmasii lui Don Quijote, contrazicandu-si stramosul aerian: Poderoso caballero es don dinero!

Antiutopia lui Felix Nicolau, eliberarea spiritului critic

Cu Estetica inumană, apărută la Editura Tracus Arte, 2013, Felix Nicolau scrie un eseu din mai multe bucăţi/bucate critice, aparent eterogene, dar toate pe teme fierbinţi din actualitatea literară, unite de urgenţa ieşirii din postmodernism. E un studiu aproape vorbit, în sensul că provocarea nu vine numai din unghi, temă, abordare, ci şi din stilul, adesea colocvial. Autorul nu se mai supune mirajului utopic al cronicarului clasic, sacerdot, oficiant, nici cutumelor şi fixaţiilor noastre literare.

intrebat fiind cum stau cu libertatea

1.      Sîntem cu adevărat liberi sau ne sînt impuse tiranic anumite lucruri?

Nu mă simt liber decât în pădure. Altfel, chimiştii îmi impun cum trebuie să citesc, unde şi cât să scriu, vecinii îmi impun muzica lor spălăcită, literaţii îmi impun cărţi care de multe ori nu spun nimic, poliţia îmi impune să întocmesc dosare cu acte inutile, iar politicienii burtoşi îmi bagă pe gât reproşul că nu muncesc şi noaptea. Trăiesc fără scăpare în burta Leviatanului.

As vrea sa fiu o curva proasta

„Am 5 neveste pe care le pun la treabă. Femeile mă ajută să le fac pe toate”

Florin Hălălău: Eşti un intelectual multilateral dezvoltat. Profesor universitar, scriitor, promoter cultural. Cum reuşeşti să le faci pe toate?

Felix Nicolau: Încă de la 27 de ani am fost bigam. Nu m-au prins pentru că, pe vremea aia, acum 89 de ani, nu erau computere. Acum am 5 neveste pe care le pun la treabă. Între timp au venit computerele, autorităţile m-au dibuit ca ilegalist, dar mă lasă în pace. Sunt aşa de bătrân, încât îşi închipuie că nu le mai pot face nimic. Nici măcar la musulmani nu m-au silit să trec. Deci femeile mă ajută să le fac pe toate.

cam cum ar trebui sa arate o prezentare de carte

Ca tot nu am mai apucat sa il proiectez la lansarea Esteticii inumane