Faceți căutări pe acest blog

duminică, 22 iunie 2014

Flavius Lucăcel – Ospiciul local, Ed. Caiete Silvane, 2013




Un dramaturg deja călit în diverse abordări, de cele mai multe ori cu o scânteie de nebunie în teatrul lui, ceea ce apare rar în arta românească de azi, conformistă, afectată sau ţopistă. Sa vedem cat o sa reziste la poluare.

„Lulu (cântă): Când mi-a trece cortegiul funerar/Cu şuturi în fund din fiecare bar/Să scoateţi beţivii de pe trotuar.

Lola: Uau!
Lulu (cântă): Zbiorul avioanelor deviat departe/Sufletului meu lăsându-i-se culoar liber/Să se înalţe, să coboare/Pe la fete pe sub poale.
Lola: Pe sub...degeaba.
Vocea din difuzor: Linişte. Continuaţi, vă rog.
Lulu: Mi-ar plăcea să nu bată vântul, iar peştii să alunece discret printre bulele mici ieşite din gurile lor”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu