(ca să-i arăt cât
o iubesc
am albit)
spitalul e o
biserică cu multe etaje
preoţi în alb
cădelniţând cu stetoscoapele
pronaos cu paturi
de fier
ne sfinţim cu
perfuzii
purtăm catetere
la gât
ne rugăm în miros
de iod
un volum despre
suferinţă, subtil şi mişcător, fără să fie patetic (doar uneori preţios şi
nerelevant)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu