A murit omul disponibil

A murit Ion Zubaşcu, un om religios şi totuşi plin de umor, un poet puternic, vitalist, înnoitor de limbaj. Un prieten căruia îi plăcea să se aşeze alături de tineri. Şi un interpret tulburător de melodii vechi, din Maramureşul lui drag. În amintirea unui om extraordinar, care a privit arta ca pe un dar divin şi care, mai presus de orice, radia bunătate, curaj, atitudine, ca sa nu mai spun de cultura coplesitoare.

lansam Femeile

Vineri, 27 mai, de la orele 17, la Bookfest, lansam iar Pe mana femeilor, impreuna cu Daniel-Cristea Enache si Gelu Negrea, la standul Cartii romanesti.

Va astept cu o supa dupa festivitate :)

despre revolutie,dezertari si teroristi in pijamale la radio

vremuri de bejenie si barbatie

http://dupa20deani.radiocultura.ro/2009/12/felix-nicolau-ofiterii-erau-oscilanti.html

http://dupa20deani.radiocultura.ro/2010/03/felix-nicolau-comunismul-fost-asexuat.html


A fost o vizită a lui Ceauşescu la Arad prin 1987. Ne-au racolat pe noi, pe elevi, şi pe muncitori. Eram câteva mii de oameni, la marginea oraşului, lângă aeroport, şi trebuia să-l întâmpinăm cu urale pe tovarăş şi pe tovarăşa. Ne-au lăsat să aşteptăm câteva ore în soare. Şi la un moment dat pe şosea se vede un punct negru, miliţienii intră în panică, ordonă intrarea în formaţie, toată lumea în poziţie de drepţi. Dar punctul negru venea foarte greu, ne-am dat seama că nu putea fi o maşină. Şi constatăm că era de fapt un dric, gol, probabil se ducea la cimitir. Un coleg a ieşit din formaţie şi a început să urle: Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Toată lumea a izbucnit apoi în urale, iar dricarul s-a ridicat în picioare şi a început să-l imite pe Ceauşescu, împreunându-şi pumnii şi transmiţând salutări. Bineînţeles că a năvălit imediat miliţia pe el. Cred că a fost o premoniţie asta. În loc de Ceauşescu a apărut dricul la Arad.

Stella Artois nu se baga decat la bodega raiului

LA "Clubul taranului roman" cu Chris Tanasescu in forma fabuloasa, cu Raluca Tanasescu regizor si sunetist inspirat +hohotele lui Caius Dobrescu.

Si, fireste, Margento, such a divine music!

turism destept si muzica pe masura

mi ar placea sa citesc un roman de calatorii scris exact asa

http://christanasescu.blogspot.com/2011/04/conquest-on-medium-budget.html

cu decapotabila prin club Mojo

Coming at Mojoooooo!

Pe mana femeilor - lansare cu chichite din culise

lansarea de la Arad, din holul teatrului, cu mari scule traditionale si comentarii aprige

C’mon! everybody to their place!

(to all those with a flat bottom)

 

Now look, I remained in Bucharest ‘cause when all my pipes in the bathroom start leaking I hurry to the plumber from the 9^th story and his wifey slams the door in my face and then what to do? I grab my headphones, give a play to AC/DC - Back in Black – and take off on my rollerblades. How’s this? Do I simply take off? Of course not! I firstly take off along the corridor, all night long, then slowly go down the avenue. The police tracing me, yelling in the loudspeaker: on the sideway! on the siiiidewaaaay!

Pe mana femeilor in Timisoara

pe mana femeilor in Arad

Dragostea ca un spray paralizant

„Pe mâna femeilor” este o maşină sport decapotabilă. Cititorului inteligent i se oferă capote de toate formele şi culorile. Sunt capote pentru mers la biserică, pentru serviciu, pentru club, pentru drăgosteală, pentru petreceri şi pentru t

alk-show-uri, precum şi pentru vecini sau duşmani. De exemplu, duminica se pot monta „În veci amin” sau „Unchi-său, popa”, pentru dormitor merg „Adelina, ma chère”, „Femeia 2000” sau „21 de poziţii de amor proprii”. Pentru femeile nervoase ori triste care fac terapie prin shopping există „ghete, cizme, pantofiori”. Ca să plimbi căţelul ori papagalul, cel mai bine ar da „Clinica de animale mici”. Vecinii gălăgioşi pot fi rezolvaţi cu „Ghid de vrăji pentru babe sprintene”, dar şi cu „paraşute, pocnitori”. La plajă e recomandabil să puneţi pe maşina cărţii „Lumina e dusă cu capul” sau „Uscăciunea”.

Ce este un “roman decapotabil”?

Un roman decapotabil se obtine prin repartizarea povestirii in mai multe capote. Singurul indiciu ca ele apartin aceluiasi vehicul narativ sint personajele care isi imprumuta numele intre ele. Romanul decapotabil este o simfonie lichida la care publicul din sala de lectura poate lua parte schimbind vioara cu violoncelul, pianul cu contrabasul. Cititul devine o auditie pe care ai posibilitatea sa o intrerupi si sa o reiei de unde vrei.

zeiţa Timpului şi zeul Chefului - lansare

Dragi prieteni,

În caz că zeiţa Timpului şi zeul Chefului vă permit, vă aştept la Clubul Ţăranului Român joi, 14 aprilie, de la orele 18.30, ca să lansăm la apă Pe mâna femeilor.

Lansatori principali vor fi Caius Dobrescu, Chris Tănăsescu şi Radu Voinescu, iar moderatoarea întâlnirii va fi Bianca Burţă-Cernat.

Clubul se află chiar la Muzeul Ţăranului Român, aproape de staţia de metrou Victoriei.

Vă aştept cu drag!

Felix Nicolau

Lansare IASi

Pentru prietenii din IASI!

Poate veni oricine, nu numai studentele :)

prezervative

Un critic rafinat mi-a reproşat ideea de a scrie un roman decapotabil. Spunea că denumirea duce cu gândul la argoticul franţuzesc pentru prezervativ. Apoi, spunea el, unde am văzut eu ca o maşină să schimbe capotele? Asta se poate întâmpla numai la căruţele cu coviltir. M-am apărat răspunzând că cei care conduc decapotabile în ţara asta ar trebui să mâne căruţe, mai degrabă. Deci subtitlul de roman decapotabil poate fi interpretat şi ca un omagiu căruţaşului român îmbogăţit după Revoluţie.

puterea somnifera a literaturii romane

 Poeme de stanga, clubul Taranului Roman, 26 martie 2011


lansare poeme de stanga grigore soitu from Sitcom PreSS on Vimeo.

Chetă pentru titlu

Pe mâna femeilor poate lăsa impresia unui titlu misogin. În fapt, nu este mai mult misogin decât sexist. Titlul iniţial trebuia să fie Instrucţiuni de folosire a părului alb. Numai că exista riscul direcţionării exclusive spre cititorii grizonaţi. Or, grizonarea nu coincide neapărat cu viteză mentală, gusturi bune şi profunzime. Aşa că m-am răzgândit şi am propus pe blogul personal o chetă pentru titlu. În clasament, pe lângă cele două deja menţionate, am introdus altre trei opţiuni: Ghid de vrăji pentru babe sprintene, 21 de poziţii de amor propriu şi Tânăr şi nikel. Deci publicul este cel care a ales Pe mâna femeilor.

Cu acceleraţia la podea

Cu toţi ştim că un şofer slab nu ştie să circule încet, nu ştie să apese pe frână. Mă întreb dacă ştim la fel de mulţi că la scriitori e pe dos. Majoritatea scriu cel mult cu viteza a 2-a. De asta mă plictisesc 85% dintre cărţile pe care le citesc.

Buricomania

 in revista Psychologies.ro, 15.03.2011



http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=2176724394773497079

VREAU să fiu serios! Jur că îmi propun să fiu serios când scriu un roman. Îmi fac planuri: cât de zguduitor şi de plin de analize o să fie! Cum toată lumea o să mă laude căscând: ce profund băiatu’ ăsta!

she's a lady

A aparut mica bestie sau mica sirena!

http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/pe-mina-femeilor-253/arunca_o_privire_cuprins_1.html

pe mana femeilor

Luceafarul de dimineata, 16 februarie 2011, o capota din Pe mana femeilor

http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=3072&editie=131

si coperta

Brăcinari şi budigăi de firmă

Cel puţin pentru noi românii, Barcelona este cunoscută datorită faimoasei echipe omonime şi a sezonului de cumpărături, când parveniţii noştri se suie în avion şi zboară în Catalonia să-şi cumpere tricouri.

Agonii beatnice

Dacă ar trebui ca un autor să vorbească despre arta de a se imita pe el însuşi, cel mai indicat ar fi Alexandru Vakulovski. Părintele Pizdeţului a recidivat în Letopizdeţ şi, ca un caşalot obosit, a eşuat pe plajele toropite ale repetiţiei. În pântece i s-a descoperit ultimul său roman, Bong, cel care l-a şi întors cu burta în sus.

cum vede situatia masterandul de brasov

Alina Oprea  

 

Deloc recomandat celor slabi de inimă, lectura romanului lui Felix Nicolau, “Tandru şi rece” este ca un rollercoaster. Ba nu mai ai aer, ba începi să te rogi, ba îl împlori să te lase în pace. La prima şi ultima mea cursă cu roallercoaster-ul din vara asta, când m-am urcat pe scaun râdeam, dar când am coborât, eram la un spasm depărtare de o ambulanţă şi reintrasem în contact cu latura mea religioasă. Cam aşa mi s-a întâmplat şi cu romanul “Tandru şi rece”. O cursă infernală de simboluri, cotidian, religie, sex, spitale de psihiatrie şi animale de companie.

Cultura potabilă

O zi dedicată culturii naţionale mă entuziasmează! Doamne, şi Eminescu săracu’, cum se bucură el acolo în Rai – îţi dai seama că o să vină politicienii cu flori la el la cimitir? Şi cu colivă? Exact acum, când la noi cultura e muritoare de foame, când ea nu mai contează la cv-ul universitarilor, pentru că au scos-o din cărţi băieţii care fac reforma. Zău, aproape am plâns când am auzit! M-aş fi mulţumi şi cu un sfert de zi a culturii naţionale, până pe la 10.30, când se termină de filmat discursurile demnitarilor si organelor. După care să înceapă Ziua Naţională a Tinichigiului, a Chelnerului, a Manelistului şi a Afaceristului. În trei cuvinte, să înceapă Ziua Naţională a Politicianului! Care şi aşa ţine tot restul anului.

Ca să nu mai zic de feţele solemne ale academicienilor, ţinând discursuri atât de captivante, curajoase şi noi, că o să adoarmă toate păsăricile pe o rază de 30 de km, adică până pe la Ciorogârla.