Chetă pentru titlu

Pe mâna femeilor poate lăsa impresia unui titlu misogin. În fapt, nu este mai mult misogin decât sexist. Titlul iniţial trebuia să fie Instrucţiuni de folosire a părului alb. Numai că exista riscul direcţionării exclusive spre cititorii grizonaţi. Or, grizonarea nu coincide neapărat cu viteză mentală, gusturi bune şi profunzime. Aşa că m-am răzgândit şi am propus pe blogul personal o chetă pentru titlu. În clasament, pe lângă cele două deja menţionate, am introdus altre trei opţiuni: Ghid de vrăji pentru babe sprintene, 21 de poziţii de amor propriu şi Tânăr şi nikel. Deci publicul este cel care a ales Pe mâna femeilor.

Bineînţeles, am avut emoţii legat de titlu – cum va fi perceput când voi trimite manuscrisul la o editură extrem de serioasă, cum este Cartea românească. Din fericire, doamna Mădălina Ghiu, aflată în posesia unui simţi critic susţinut de umor, a înţeles că romanul este mai inteligent decât titlul propus. Nu ştiu cum se face, dar titlurile romanelor mele trimit la relaţiile dintre sexe, cu toate complicaţiile lor. Nu e neapărat vina mea - probabil ăsta e mecanismul lumii. Un mecanism cel mai adesea caraghios. Deci nu mă acuzaţi de cinism sau miştocăreală. Câte cupluri care chiar ştiu ce fac împreună aţi văzut? Probabil că punctul culminant al absurdităţii relaţiilor dintre sexe l-am atins în capota 21 de poziţii de amor propriu. Acolo am legat un bărbat de o femeie, i-am făcut siamezi şi am vrut să văd ce se întâmplă în cazul în care au stiluri de viaţă opuse. Posibil ca acesta să fie cel mai vechi text din carte. L-am scris cel puţin cu 10 ani în urmă, pentru un concurs al revistei Academia Caţavencu. A ieşit pe locul 2, întrucât ar fi fost exagerat. Sunt perfect de acord. Însă ce artă ar mai fi aceea care nu exagerează?

aparut in 121.ro 

http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=8514&page_nr=1