O zi dedicată culturii naţionale mă entuziasmează! Doamne, şi Eminescu săracu’, cum se bucură el acolo în Rai – îţi dai seama că o să vină politicienii cu flori la el la cimitir? Şi cu colivă? Exact acum, când la noi cultura e muritoare de foame, când ea nu mai contează la cv-ul universitarilor, pentru că au scos-o din cărţi băieţii care fac reforma. Zău, aproape am plâns când am auzit! M-aş fi mulţumi şi cu un sfert de zi a culturii naţionale, până pe la 10.30, când se termină de filmat discursurile demnitarilor si organelor. După care să înceapă Ziua Naţională a Tinichigiului, a Chelnerului, a Manelistului şi a Afaceristului. În trei cuvinte, să înceapă Ziua Naţională a Politicianului! Care şi aşa ţine tot restul anului.
Ca să nu mai zic de feţele solemne ale academicienilor, ţinând discursuri atât de captivante, curajoase şi noi, că o să adoarmă toate păsăricile pe o rază de 30 de km, adică până pe la Ciorogârla.
Postări
La virsta lor, ce mai faca domnii academicieni decit sa adoarma pasaricile?
RăspundețiȘtergereIo-s obisnuita cu coliva, ca aducea tata aproape in fiecare duminica de la biserica, plus de la pomenile de peste saptamina. Dar coliva culturnica nu am mincat vreodata.
M-ar atrage mai degraba un cheesecake cu cafea literara degustat undeva pe insula...
n am stiut ca tatal tau era in business. si ai mei tot pe acolo. chiar mi e dor de coliva
RăspundețiȘtergerenu i asa, Catalina, stiu academici virgonti. ar putea viola dupa manual, inca