O cronica la Kamceatka de Adrian Alui Gheorghe

 În multe texte predomină detaliul, privirea dilată anodinul, alienarea (că este şi ea prezentă, nici nu avea cum să nu fie într-o lume care se transformă continuu!)  este efectul conectării brutale la realitatea imediată. Textele de pe „burtiera” televizorului, de exemplu, sînt adevărate experienţe dadaiste, un amalgam de ştiri, aşezate una după alta fără nici o logică aparentă, dau măsura unei realităţi alienante, fleacurile se insinuează în conştiinţa individului ţintuit în faţa ecranului determinîndu-l să se refugieze cu totul (arme şi bagaje plus conştiinţă) într-o realitate secundă (şi a naibii de fecundă!): „ministrul cipriot de externe, în vizită în românia/ membrii formaţiei ac/dc vor vizita casa poporului/ furtună puternică în mehedinţi – un dispărut/ sediul facultăţii de jurnalism a fost spart/ două case avariate de furtună în serbia/ naveta atlantic lansată în spaţiu/ claudia schiffer a dat naştere unui fiu/ chelsea london a luat cupa angliei/ publicitate: urmăreşte reportul zilei la DP/ nava st james park atacată de nişte piraţi somalezi/ nu uita, publicitate: verifică sticla cu report/ lupte la bangok 17 morţi/ publicitate: zeci de mii de euro urmăreşte/ (nu mai înţeleg ce scrie)/ tamaş şi daniel niculae, datori fiscului francez/ secretarii de stat nu pot gestiona eficient 453 de spitale/ cl. komartin: Doamne ajută!/ rovana plumb guvernul boc trebuie să.../ (nici aici nu mai înţeleg)/ cod galben de ploi şi vijelii în toată ţara” (burtieră). În altă parte, un text se numeşte chiar „Supradada” şi e o poveste despre cum „un ţap tânăr în călduri îşi făcea selfies reflectat într-o iapă bistriţeană”. Şi ţapului, veţi vedea, dacă veţi citi, nu îi e deloc comod, cam cum îi era pelicanului în confruntarea cu babiţa, din celebrul poem al lui Urmuz ...! 


http://www.bibgtkneamt.ro/cartea-saptamanii/item/322-felix-nicolau-kamceatka-time-is-honey

Dreptul la liberă critică

Mai întâi, ar trebui precizat ce se înţelege prin exprimare: comunicare verbală sau şi non-verbală? De exemplu, graffiti este exprimare sau nu? Ori o fi doar artă? Secundo, dacă acceptăm plurivalenţa exprimării, în ce măsură este dezirabilă congruenţa formelor de exprimare în cadrul comunicării? Respectăm legea talionului: ochi pentru ochi, implant pentru implant? Dar nu era ea o lege vintage, specifică Vechiului Testament? Noul Testament propune o replică mai moale, mai debole, deci mai postmodernă decât stimulul. Islamiştii extremişti consideră însă că mai convingătoare e replica mai puternică decât stimulul iniţial. Nu discut despre care dintre aceste 3 opţiuni este mai elegantă ori mai eficientă. Întrebarea este: vor putea ele ajunge vreodată la un compromis de bună voie, sau vor trebui împinse de la spate, printr-o „manufacturare a compromisului” (Noam Chomsky)? Adică o politică de forţă şi monopol cu nobilul scop de a implementa democraţia. Apropo, n-am mai văzut noi implementări în forţă de scopuri nobile? - See more at:http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2015-2.html#10

Între perspectivism şi dragii moşului

( Daniel De Marin, poeme cu ochelari, Tracus Arte, 2014)

În lumea doamnei bufniţă ni se povesteşte cum bufniţa îşi sparge ochelarii şi două cioburi îi intră „sub corneea apoasă”, astfel încât, din legănatul balansoarului, ea vede lucrurile când mai mari, când mai mici. Abia când cioburile ies, vechea vedere, anostă, revine. Suntem, aşadar, în plin perspectivism neitszchean, ca să nu mai zic de iluzionismul episcopului Berkeley.

http://ziarullumina.ro/sites/default/files/lumina-literara/pdf/02_2015/1_nr_11__luminaliterara.pdf

polemici elementare cu GEorgeta Draghici, Iulia Militaru si moi. Radio cultural

kamceatka

Jurnalul de la SRI. CUm a ratat G. Liiceanu sansa de a-si otravi amicii cam culturali:

"Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins".

http://www.revista22.ro/o-poveste-cu-cafea-cola-si-vin-din-1990-sau-cum-puteai-deveni-paranoic-dupa-mineriada-52649.html#.VMj97bLgQY8.facebook

Petrișor Militaru Felix Nicolau’s Games: Mockingjay in Kamceatka

Lansat de curând la Gaudeamus, volumul de versuri kamceatka. time IS honey de Felix Nicolau (Editura Vinea, 2014) m-a dus cumva cu gândul, prin atmosfera distopică și prin semnele de întrebare pe care le ridică implicit, la o mare parte din valorile societății contemporane, la ceea ce se petrece în The Hunger Games: Mockingjay - Part 1 (Jocurile Foamei: Gaița Zeflemitoare – Partea 1), film ce rulează de puțin timp pe marile ecrane din România. Cu alte cuvinte, spiritul distructiv al personajului Katniss Everdeen se incarnează în cazul nostru în vocea zeflemitoare a eului liric, un eu sătul de a-și seduce cititorul și de a-l manipula în sensul cel mai căldicel al termenului: „nu mai merge aşa – cititorul trebuie luat de gât şi/ azvârlit într-un scaun ca să asculte/să-l asculte pe autor: ţinut cu forţa acolo/apăsat cu genunchiul pe piept” (la palmare).

Chomsky despre sclavia moderna si public relations ca metoda de control a atitudinii

De vorba cu Dorina Cioplea si cu poze de George Floarea

Dincolo de criteriile de valoare, care sunt micile tale plăceri vinovate, din punct de vedere literar?

Plăcerile mele vinovate sunt cărţile de mainstream, alea afectate şi ţepene, pline de ifos cultural, mai cu seamă cele de poezie. Ştiu că n-ar trebui să-mi pierd viaţa cu ele, dar sunt un om slab şi mă risipesc

http://www.agentiadecarte.ro/2014/12/”este-trist-ca-multi-scriitori-nu-prea-au-habar-de-literatura-ca-teorie-si-istorie-literara”/

Blitz Show - experiment media si performace

o lectura din Kamceatka-time IS honey. Multumesc Eugen Bot si Florin Caragiu

Când poezia îşi permite să intre in ring cu baronul karaoke

Ţările sărace sunt bogate în festivaluri cu tentă culturală. Cultura absoarbe mai mulţi bani decât educaţia. Există atâtea universităţi luxoase unde profesorii nu dispun de computere funcţionale ori de videoproiectoare pentru a-şi face cursurile mai atractive. Festivalurile, de cele mai multe ori, sunt pârghii de putere culturală (eu te invit, dar mă inviţi şi tu! – iar cine nu e invitat la festivaluri e zero etc) şi de ghiftuit buzunarele unor şmecheri de pe la autorităţile locale.

Un festival pe bune, însă, a fost cel de la Craiova (16-19 octombrie), anume Festivalul Internaţional de Sound&Slam Poetry, la care au participat Philip Meersman (Belgia), Peter Waugh (UK), Tobias Kunze (Germania), Katarzyna Bazarnik şi Zenon Fajfer (Polonia), Claus Ankersen (Danemarca), Claudio Pozzani (Italia), Angyal Gyula (Ungaria), saxofonistul specializat în experiment muzical Michael Fischer (Austria), iar din România Iulia Militaru, Anca Bucur, Peter Sragher şi subsemnatul.

launching In Women's Hands

poetry performance at Craiova

https://www.youtube.com/watch?v=-icm4_sfeUs&spfreload=10

Ilya Kaminsky about my new poetry book - Hipster, time IS honey

It is no secret that Romanian poetry today is—by far—the strongest poetic generation in Eastern Europe, the way the Russians were in 1920s and 1930 or the Polish were in 1950-1970s. Romanian poetry is wild, memorable, full of images that wake us up from our capitalist dream turned nightmare. Lorca’s dictum that « poet is a professor of five senses » is alive and well among contemporary Romanian poets whose work is full of sensual world. Felix Nicolau’s work in these powerful new translations by Margento is a perfect example of what Romanians today can do in English. His poems sing in a way that Cattulus was singing.

USR Arad

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/40_Nicolau.htm

 
Prozator, critic literar, poet, eseist. Universitar. Numele complet: Felix Narcis Nicolau. Pseudonime folosite: Taras el bulba, Hamsun. S-a născut la 17 decembrie 1970, în Bacǎu. Părinţii: Dan-Emilian Nicolau, preot, şi Arteberger Brânduşa, profesoarǎ de limba francezǎ. Studii: Şcoala primarǎ în mai multe locaţii: Roman, Bucureşti, Arad, Fǎlticeni; 1983-1986, Liceul „Moise Nicoarǎ”, Arad; 1986-1989, Liceul „Iuliu Maniu” din Arad; 1990-1995, Facultatea de Filologie (secţia Română-Engleză), Universitatea din Bucureşti; 1995-1997, Student al Facultăţii de Filosofie, secţia Filosofia Culturii, Universitatea din Bucureşti. Noiembrie 2003, Doctor în filologie al Universităţii Bucureşti. Activitatea: în prezent: profesor universitar la Departamentul de Limbi strǎine al Universitǎţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. Debut în revista „Arca”, din Arad. Debut editorial cu volumul de versuri Ascultând cerurile, Colecţia revistei „Arca”, 1996. A frecventat cenaclurile literare: Euridice, Deko, Institutul Blecher, Cenaclul de la Muzeu. Colaborǎri la: „Adevarul literar si artistic”, „Arca”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Feed-Back”, „Literatorul”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Observator cultural”, „Oglinda literară”, „Poezia”, „Steaua”, „Tomis”, „Ziarul de duminică”, „Ziua literară”.

Take the Floor. Professional Communication

Leapsa muzicala

Cand sa ma insor si eu, primesc provocare muzicala la Andrei Zbirnea referitor la 10 albume care mi-au formatat batranetea. Albume intregi de la Guns N'ROses ,Use Your Ilusion , nu m-au mai influentat, dar o sa transcriu melodiile care mi-au delectat sufletul inca din pruncie. Si sa continue leapsa Hugh Heffner, J F Kennedy, Vladimir Putin, SOrin Oprescu, Cicciolina si Romica Puceanu
1. Alina Darap - Hai nanÄ la feregoasa
2. Cristina si Georgel Cochina - Neica hotz de inimioare
3. Cristina Simion -Am trei mandre intr-un judetz

homo imprudens

cumpar carte din 2006, taxa de mediu achitata, 600cp, 150 gr reale, coperti de iarna noi, fara air-bag-uri

Dacă aş citi reviste de cultură, ele aşa ar trebui să arate

E greu să scrii pe caniculă despre reviste mainstream. Deşi topeşte asfaltul, canicula blochează articulaţiile ca un ger. E imposibil să scrii aşa înţepenit despre mainstream-uri înţepenite (pleonasm). Dacă reuşesc să-mi clintesc pixul e pentru că numărul de primăvară 2014 al revistei Lettre Internationale e mai viu decât majoritatea revistelor de cultură. Am scris de mai multe ori că duse sunt elitismele moderniste cu reviste specializate: pe literatură, pe filosofie, pe artă, pe teatru, pe film etc. Oricum, genul acesta supravieţuieşte în lumea academică, unde universitarii trebuie să trudească, ori să compileze, pentru înjghebarea punctajelor ce urnesc cariere. O autentică revistă culturală, adică dedicată publicului larg, e firesc să recurgă la formula magazinului „cu de toate”, aşa cum se obişnuia în secolul XIX, era foiletonistică.

La o plăcută tacla cu scriitorul Petruţ Pârvescu

1.    Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Mi-e foarte greu să cred în destin, mai precis într-un singur destin. Dar cred într-o structură cu spiţe a destinului, iar noi suntem cei care alegem dintre posibilităţi. Ceea ce nu înseamnă că şi alegem cum trebuie.

Utilaje de deszăpezire a amintirilor

De oriunde ai ataca poezia lui Anni Lorei-Mainka, ajungi în acelaşi punct. Punct central ori mărginaş. Înţelegi tot sau nimic. Asta după cum simţi. emoţia este capitală în procesul hermeneutic aplicat cazului de faţă. Jurnal pe bilete de autobuz, Brumar, este o carte rapidă, sacadată, săgetând aluzii la tot pasul. O poveste despre o lume de altă dată, melancolică, plus o poveste despre reîntoarcerile periodice în patria balcanizată, ciurelizată.

Flavius Lucăcel – Ospiciul local, Ed. Caiete Silvane, 2013

Un dramaturg deja călit în diverse abordări, de cele mai multe ori cu o scânteie de nebunie în teatrul lui, ceea ce apare rar în arta românească de azi, conformistă, afectată sau ţopistă. Sa vedem cat o sa reziste la poluare.

„Lulu (cântă): Când mi-a trece cortegiul funerar/Cu şuturi în fund din fiecare bar/Să scoateţi beţivii de pe trotuar.

„Cine ştie, înţelege, cine nu... jazz!"

Lucia Cuciureanu, poeta si interpreta abila de carti masive





Am citit cartea* lui Felix Nicolau într-un moment când discuţia despre critica literară ajunsese la faza scrisorii deschise a lui Nicolae Manolescu către tinerii critici. Din această perspectivă, în cele două eseuri de început, Fluturele-curcan, respectiv Prolegomene la o filosofie a comunicării prin creaţie, am descifrat metoda de lucru şi spiritul polemic al unui critic care „vede enorm" şi spune lucrurilor pe nume, cu eleganţă şi farmec. Nu întâmplător, motto-ul cărţii poartă marca unui scriitor care, la începuturi, s-a declarat în „război cu toată lumea". Curajul de a intra în polemici cordiale pe subiecte de critică actuală nu-i lipseşte nici lui Felix Nicolau, dimpotrivă, are un chef nebun să trezească şi să umanizeze spaţiul literar. Se declară adept al criticii de întâmpinare, singura care se citeşte cu interes, ca „lectură provocatoare". (Critica de sistem fiind necesară doar celor care se iniţiază în domeniu).

anotimp elitist