festivalul de performance de la Craiova

http://www.micapi.ro/articole/actualitate/performance-poetry-la-craiova.html

China

Miracolul economic al Chinei impanate de sclavi sau de afaceristi verosi, care n-au nevoie de libertate. Cine vrea libertate s-ar putea sa se aleaga cu douzhang si sa fie declarat dusman al partidului comunist-capitalist. In rest, work work work and money money money

http://www.filmedocumentare.com/masacrul-din-piaa-tienanmen/

Metoda contraatacului

Nu ştiu dacă de înţelepciune ori de viclenie dă dovadă Bogdan Alexandru Stănescu în noul lui volum, anaBASis, Cartea Românească, 2014. A nu se uita că Atena este fiica zeiţei Metis, nume propriu care a ajuns un substantiv comun ce desemnează un tip de inteligenţă combinată cu viclenie. Aş înclina mai degrabă către Metis decât către Atena, căci, deşi volumul actual îl continuă pe cel anterior, apar deschideri noi în arta poetică; deschideri umane, unii ar zice zu menschen.

Vremuri cand stiinta mustea de poezie; dupa care au venit tehnologia si mall-ul

Craiova performance

Câte nu se pot rezolva cu inerţia!

Inerţia este ultimul răsuflu al unei energii care a răposat. Ea înseamnă mişcare pe orizontala axei sintagmatice. Nu profunzimea paradigmatică, aşadar, ci multitasking şi superficialitate oportunistă, cam cum se pune problema la membrii Generaţiei Z. Am făcut ceva „din inerţie”, zicem noi, oarecum vinovaţi. Dar asta înseamnă că, odată, am avut viteză, am fost dinamici. Bine ar fi ca ex-energia din care a mai rămas doar inerţia să fie una generată de interioritatea noastră, nu una indusă din exterior, o propagandă pentru oi.

Şi gata, m-a lăsat şi inerţia. Din Generaţia Y am alunecat în Generaţia Z.

Câte nu se pot rezolva cu inerţia!

Păi nu mă făceam eu manager de top dacă eram sigur că moartea e pe bune?

Sfârşitul e cu mine în fiecare clipă. Cu cât trăiesc mai pătimaş, cu cât mă străduiesc să rămân tânăr, cu atât se întrevede mai acut panica eshatonului. Mă iluzionez că voi sfârşi ca bătrân tânăr, deşi ce greu e să dispari când nu ţi-ai epuizat energiile şi pasiunile!

Felix Nicolau – călătorie în Evul Mediu actual, via Kamceatka* - in "Arca", nr. 4-5-6 \ 2015

Un scriitor de amplă anvergură a genurilor şi disciplinelor este Felix Nicolau, autor al unei cărţi de poeme realiste, sociale şi fantastice, aproape şocante, Kamceatka, apărută la Editura Vinea.

Scria cineva că: „Poezia lui Felix Nicolau din Kamceatka – time is honey, are motoarele turate la maximum, totul e nerv…”. Nici nu e de mirare, deoarece literatura acestui prozator, poet, savant, eseist, „curge furibund ca un râu ce se varsă în mare” (Adrian Alui Gheorghe), cu toate aluviunile epice, lirice, exegetice şi teoretice, aspirând la noi forme de relief. Am avut cândva bucuria estetică de a-i comenta un roman de care şi azi îmi amintesc.

Poetul aduce adesea a canonic, ceva în genul lui Boccaccio.

Liviu OFILEANU Rutina expierilor pe strada cu felinarul roșu - despre Kamceatka in "Algoritm literar"

Cunoscut ca unul dintre exponenții discreți ai promoției
nouăzeciste (refuzând copios formulele unui postmodernism depășit
doar pentru a hibridiza în voie), universitarul Felix Nicolau publică
sporadic, și când o face lasă în urma sa acea nedumerire prilejuită de
un autor „cu spermă la creier‖, intitularea cioraniană a omului care
gândește și-n locul semenilor săi…A patra carte de poezie este o
ediție bilingvă (română și engleză), semn că autorul scoate capul pe
fereastra unui tren orient-expres ca să fie în ton cu explozia mai
tinerilor poeți într-o limbă de circulație. Traducerea este asigurată
exemplar de Raluca Tănăsescu și Chris Tănăsescu, ilustrațiile reușite
aparțin doamnei Monica Hayes, iar scurtele referințe critice semnate
de Ilya Kaminsky, Martin Woodside (în limba lui Peter Ackroyd) și
Ovidiu Nimigean scot în relief originalitatea unui poet care refuză
programatic „comoditățile de lectur"

Noua muză e inteligenţa

Un experiment formal şi editorial pus la cale de Ana Pop

Sîrbu şi Ilie Gyurcsik, în care prima scrie versurile, cel de-al doilea

reversurile, ce constau din pa

rafraze şi interpretări. Volumul a apărut

la Editura Davis Press Print dinTimişoara şi este postfaţat de Rodica

Bărbat şi ilustrat cu tehnici mixte, în alb-negru, de Adriana Lucaciu şi

Septimiu Sîrbu, fiul artist al autoarei.

Ciprian Macesaru m-a onorat cu o vizita in kamceatka. Am baut un ochi de yak impreuna, cu honey

Poezia lui Felix Nicolau din kamceatka. time is honey are permanent motoarele turate la maxim, totul e nerv, mușcătură, dans frenetic, upercut, (aproape) niciodată nu se domolește, curge furibund ca un râu ce se varsă în mare fără a trece prin câmpie, fără a naște o deltă. Zvâcnește, așadar, de pe stâncă, într-o viguroasă cascadă, direct în apele mării.

spre timisoara

Could Poetic Incantations Redeem Historical Disasters? Felix Nicolau on Ange Mlinko

In the post-postmodern era highly-encoding your creation may be a cultural suicide or a dignified way of masking one’s frustrations. Just try to criticize this phenomenon and those absorbed into the Establishment will label you as a frustrated loser. Ange Mlinko mythologically stresses her poetry, but keeps a keen eye on the catastrophes of recent history. The stake of the bet is recklessly increased but, in the end, she saves the day for poetry by galvanizing the cryptic content. The poems become incantations, which is not the final aim of the poet, as she provides glossaries of the ancient terms used. She ambitions to conjoin polyphony and critical discourse, both of them wrapped in a beautiful language and an elevated vision.

http://artsites.uottawa.ca/margento/2015/03/03/could-poetic-incantations-redeem-historical-disasters-felix-nicolau-on-ange-mlinko/

O cronica la Kamceatka de Adrian Alui Gheorghe

 În multe texte predomină detaliul, privirea dilată anodinul, alienarea (că este şi ea prezentă, nici nu avea cum să nu fie într-o lume care se transformă continuu!)  este efectul conectării brutale la realitatea imediată. Textele de pe „burtiera” televizorului, de exemplu, sînt adevărate experienţe dadaiste, un amalgam de ştiri, aşezate una după alta fără nici o logică aparentă, dau măsura unei realităţi alienante, fleacurile se insinuează în conştiinţa individului ţintuit în faţa ecranului determinîndu-l să se refugieze cu totul (arme şi bagaje plus conştiinţă) într-o realitate secundă (şi a naibii de fecundă!): „ministrul cipriot de externe, în vizită în românia/ membrii formaţiei ac/dc vor vizita casa poporului/ furtună puternică în mehedinţi – un dispărut/ sediul facultăţii de jurnalism a fost spart/ două case avariate de furtună în serbia/ naveta atlantic lansată în spaţiu/ claudia schiffer a dat naştere unui fiu/ chelsea london a luat cupa angliei/ publicitate: urmăreşte reportul zilei la DP/ nava st james park atacată de nişte piraţi somalezi/ nu uita, publicitate: verifică sticla cu report/ lupte la bangok 17 morţi/ publicitate: zeci de mii de euro urmăreşte/ (nu mai înţeleg ce scrie)/ tamaş şi daniel niculae, datori fiscului francez/ secretarii de stat nu pot gestiona eficient 453 de spitale/ cl. komartin: Doamne ajută!/ rovana plumb guvernul boc trebuie să.../ (nici aici nu mai înţeleg)/ cod galben de ploi şi vijelii în toată ţara” (burtieră). În altă parte, un text se numeşte chiar „Supradada” şi e o poveste despre cum „un ţap tânăr în călduri îşi făcea selfies reflectat într-o iapă bistriţeană”. Şi ţapului, veţi vedea, dacă veţi citi, nu îi e deloc comod, cam cum îi era pelicanului în confruntarea cu babiţa, din celebrul poem al lui Urmuz ...! 


http://www.bibgtkneamt.ro/cartea-saptamanii/item/322-felix-nicolau-kamceatka-time-is-honey

Dreptul la liberă critică

Mai întâi, ar trebui precizat ce se înţelege prin exprimare: comunicare verbală sau şi non-verbală? De exemplu, graffiti este exprimare sau nu? Ori o fi doar artă? Secundo, dacă acceptăm plurivalenţa exprimării, în ce măsură este dezirabilă congruenţa formelor de exprimare în cadrul comunicării? Respectăm legea talionului: ochi pentru ochi, implant pentru implant? Dar nu era ea o lege vintage, specifică Vechiului Testament? Noul Testament propune o replică mai moale, mai debole, deci mai postmodernă decât stimulul. Islamiştii extremişti consideră însă că mai convingătoare e replica mai puternică decât stimulul iniţial. Nu discut despre care dintre aceste 3 opţiuni este mai elegantă ori mai eficientă. Întrebarea este: vor putea ele ajunge vreodată la un compromis de bună voie, sau vor trebui împinse de la spate, printr-o „manufacturare a compromisului” (Noam Chomsky)? Adică o politică de forţă şi monopol cu nobilul scop de a implementa democraţia. Apropo, n-am mai văzut noi implementări în forţă de scopuri nobile? - See more at:http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2015-2.html#10

Între perspectivism şi dragii moşului

( Daniel De Marin, poeme cu ochelari, Tracus Arte, 2014)

În lumea doamnei bufniţă ni se povesteşte cum bufniţa îşi sparge ochelarii şi două cioburi îi intră „sub corneea apoasă”, astfel încât, din legănatul balansoarului, ea vede lucrurile când mai mari, când mai mici. Abia când cioburile ies, vechea vedere, anostă, revine. Suntem, aşadar, în plin perspectivism neitszchean, ca să nu mai zic de iluzionismul episcopului Berkeley.

http://ziarullumina.ro/sites/default/files/lumina-literara/pdf/02_2015/1_nr_11__luminaliterara.pdf

polemici elementare cu GEorgeta Draghici, Iulia Militaru si moi. Radio cultural

kamceatka

Jurnalul de la SRI. CUm a ratat G. Liiceanu sansa de a-si otravi amicii cam culturali:

"Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins".

http://www.revista22.ro/o-poveste-cu-cafea-cola-si-vin-din-1990-sau-cum-puteai-deveni-paranoic-dupa-mineriada-52649.html#.VMj97bLgQY8.facebook

Petrișor Militaru Felix Nicolau’s Games: Mockingjay in Kamceatka

Lansat de curând la Gaudeamus, volumul de versuri kamceatka. time IS honey de Felix Nicolau (Editura Vinea, 2014) m-a dus cumva cu gândul, prin atmosfera distopică și prin semnele de întrebare pe care le ridică implicit, la o mare parte din valorile societății contemporane, la ceea ce se petrece în The Hunger Games: Mockingjay - Part 1 (Jocurile Foamei: Gaița Zeflemitoare – Partea 1), film ce rulează de puțin timp pe marile ecrane din România. Cu alte cuvinte, spiritul distructiv al personajului Katniss Everdeen se incarnează în cazul nostru în vocea zeflemitoare a eului liric, un eu sătul de a-și seduce cititorul și de a-l manipula în sensul cel mai căldicel al termenului: „nu mai merge aşa – cititorul trebuie luat de gât şi/ azvârlit într-un scaun ca să asculte/să-l asculte pe autor: ţinut cu forţa acolo/apăsat cu genunchiul pe piept” (la palmare).

Chomsky despre sclavia moderna si public relations ca metoda de control a atitudinii

De vorba cu Dorina Cioplea si cu poze de George Floarea

Dincolo de criteriile de valoare, care sunt micile tale plăceri vinovate, din punct de vedere literar?

Plăcerile mele vinovate sunt cărţile de mainstream, alea afectate şi ţepene, pline de ifos cultural, mai cu seamă cele de poezie. Ştiu că n-ar trebui să-mi pierd viaţa cu ele, dar sunt un om slab şi mă risipesc

http://www.agentiadecarte.ro/2014/12/”este-trist-ca-multi-scriitori-nu-prea-au-habar-de-literatura-ca-teorie-si-istorie-literara”/