Faceți căutări pe acest blog

luni, 6 aprilie 2015

Ciprian Macesaru m-a onorat cu o vizita in kamceatka. Am baut un ochi de yak impreuna, cu honey

Poezia lui Felix Nicolau din kamceatka. time is honey are permanent motoarele turate la maxim, totul e nerv, mușcătură, dans frenetic, upercut, (aproape) niciodată nu se domolește, curge furibund ca un râu ce se varsă în mare fără a trece prin câmpie, fără a naște o deltă. Zvâcnește, așadar, de pe stâncă, într-o viguroasă cascadă, direct în apele mării. Ca orice motor turat la maxim, o astfel de poezie ajunge să ne și asurzească uneori, dar impresia generală este, cum altfel?, de putere, căci nu e puțin lucru să lovești necontenit cu tăișul versurilor în puzderia de nefericite lucruri ce-ți ies în cale, precum ai lovi cu o macetă în desișul junglei. Îți trebuie braț de fier ca să răzbești într-un așa tur de forță. Priviți cum demarează cartea, țâșnind ca din pușcă: "cum vin din bucătărie repar tot ce-mi iese în cale/ scaune șlapi pantofi țigări papagali instalații/ învârt cheia franceză deasupra capului șuier/ doar într-un furou vișiniu ea mă-ntreabă:/ ce-i aia o cheie franceză? șuier/ o repar chiar acolo între scaun și masă/ se ridică în capul oaselor fericită/ mă întreabă ce-i aia o masă (preLudiu). Este un poem foarte bine ritmat, plin de umor (așa cum e de altfel mare parte din volum), un poem antrenant, fără preludiu și postludiu, dar care funcționează ca un bun preludiu pentru carte. O încălzire rapidă, o aruncare în șa, o lovitură de pinten, nu-i timp de pierdut. Felix Nicolau biciuiește multe dintre lucrurile care colorează negativ lumea noastră de azi. Despre kitsch, manelizare: "italianul cu inel pe fiecare deget" (everything sTops at budapest). Despre sexualitate, prostituție, pornografie: "o voce blondă îl imploră (pe "un negru mătăhălos cu mustață" - n.m.)/ show me your gun!" (everything sTops at budapest). Despre masculinizarea femeilor și efeminarea bărbaților: "dacă dau în femei e numai pentru că nu deosebesc sexele/ [...] lasă! nici bărbații de azi nu mai sunt ca pe vremuri" (Logic). Despre preoții lipsiți de smerenie (după câteva sfaturi practice, poetul concluzionează: "chibzuind la toate astea preotul va fi păzit de arătarea diavolului/ în chip de pamela anderson în mijlocul liturghiei și/ n-o să mai arunce cădelnița în capul cântăreților din strană precum/ zarurile la casino" (pentru păzirea auzului). Despre singurătate, moarte, grotesc: "[...] l-au apucat/ de mână să-l întoarcă iar mâna s-a/ deșurubat cu tot cu cămașă ca scoasă/ dintr-o savarină dacă-l mai lăsau putrezea/ și podeaua găurea naibii cimentu se/ oprea cine știe unde" (aciZi gRași); "e încă dreptul tău/ să simți cum mori și te usuci te umpli de/ zgârciuri nici nu poți să transpiri zoaiele îți/ fierb înăuntru/ să zaci pe canapea cu limba umflată de/ atâtea amintiri simpatice exemplare splendide din/ care n-au mai rămas atâtea firimituri cât/ ar trebui pentru un gândac de bucătărie" (ceva frumos). Despre amenințarea bătrâneții: "[...] ce mă bucur când văd cearcăne și-un fir alb la ăștia/ de 20 ce mă bucur când văd unu de 70 fără riduri sau urcând treptele cu genunchi tari" (de-acu). Despre viața literară românească, pe care o satirizează fără milă: "n-am știut că literatura e-o chestie de ce bei/ cu cine și unde când am aflat eram așa de bătrân/ că nu mai aveam răbdare nici să fac sex/ darmite să mă rostogolesc de pe o bucă pe alta/ la terasa de la muzeul literaturii" (all I wanna do is to get drunk here with you). Despre falsa comunicare, virtuală, lipsită de sinceritate: "mi-am privit fața în ecranul unui nokia 72/ stupidă ușor jignită ca și cum umblam/ de două zile prin toaleta femeilor" (de SărBători în general). Ludicul cărții capătă uneori accente avangardiste: "ultima oară arăta ca un țap tânăr în călduri își făcea selfies reflectat/ într-o iapă bistrițeană [...] îhâm dada/ neică cică micșunele pleașcă fâș și glogovăț" (Supradada). Alteori, poetul își arată ochiul trist, vitriolând imaginile (sunt singurele momente în care tempoul scade un pic): "boceam ca o capră sângele mi se înnoda în bărbie" (călăvie).
kamceatka. time is honey este o carte curajoasă, Felix Nicolau dovedind că este nu doar un excelent prozator și critic, ci și un poet cu o voce pregnantă, pentru care arta nu trebuie să umble niciodată cu mănuși.


Felix Nicolau
kamceatka. time is honey
Editura Vinea, 2014
Volum bilingv
- traducerile (în limba engleză) sunt semnate
de Margento (Raluca & Chris Tănăsescu) -
și ilustrat de Monica Hayes

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu