Castronul cu măsele (sau Kiki, mai eşti?) (fragment din Tandru si rece)

Intră în vestiar, izbeşte tenişii de perete. Înjură şi se lăţeşte pe banca de lemn cu urme de tălpi. Buuf! un picior în uşa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbuşeşte.

„ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi că dai jos pereţii?” „lasă, bă, că-i bun varu’ să te freci pe mâini, să nu-ţi alunece bara la împins. Bă Stripăre, tu ce moaş-ta freci acilea?” „n-am chef, bă, băga-mi-aş! da’ hai că-mi iau proteinele şi vin.” „de care mai bagi acuma? tot creatină sau aminoacizi?” „nu, bă, acuma iau nişte Megamass 2000.”

Buuff! sare uşa cu capul de perete:

„saltare bibanilor!” „ce puii mei dai în halu’ ăsta, Naposime?” se oţărăşte Inspectorul. „maamăă, ce picioare bag azi!” „cine mă, tu? păi alea-s picioare sau grisine, mă!?” „du-te, bă, d’aicea! ia uite ce striaţii am pe femural!” fâşti! îşi dă pantalonii jos. Se încordează în faţa oglinzii numai în chiloţi cu nădragii în vine.

„auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striaţii?” „bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine?” „chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă?” „ce să fac!? i-am lăsat garoafele la serviciu, când nu era tura ei. Să fiu sigur că nu mi le-aruncă-n cap. Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he!”

Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială:

„ohoo, Baronu’! păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu uşa!”

În vestiar pătrunde cu greu un butoi guşat şi burtos:

„iar vorbiţi de sclave? dă-le mă-n şoriciu’ măsii! nu merită, bă. Nu vezi? le scoţi la o îngheţată, haleşte tot, da’ mai lasă ceva pe fund – gagică fiţoasă, nu? mănâncă fă, sclavo, că parcă nu ştiu că eşti cu foamea-n gât! să moară mama ce biceps bag azi! 16 serii.” „bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? că vine vara şi nu ţi se văd pătrăţelele. care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla?” „să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ şi portofelu’, bă! ia uite – 50 în braţ la rece.” „ăla-i braţ sau bulan de porc?” „bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu şi tricou Armani. Tu, Inspectore, iar cu tricoul ăla amărât de la alegeri? votaţi cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm braţe?”

Ieşirea din vestiar se face cu izbirea uşii în sens invers şi cu răcnet mare: „bibanii şi aşchilopaţii să elibereze aparatele! a venit artileria grea!”

Se fac fandări şi răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere şi cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonaşele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile – seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuţa de umeri şi, curând, bara primeşte discuri până la 120 de kile.

„ăăă! ăăă!” urlă gutural la fiecare repetare. „tragee! tragee, Baroane!” urlă Stripăru’, care îi stă la spate şi smuceşte de bară în sus, roşu la faţă.

„Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! bagă şi tu o manea, ce naiba!” „lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? ascultă Beeethofăn! mamăă, Piticule, te fac un vals?”

Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri şi atârnând ca la vreo sută de kile de muşchi. N-are ce face – dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mişto nu rezistă. Închide cu pocnet Război şi pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi creşte prestigiul.

„să i-o sugeţi lu’ bunică-miu!” învârte la buton şi dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un muşchi între picioare...”

„esteee...” urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face şi el pe nebunu’.

„ăăăh, ăăăh!” se aude dinspre banca de împins. Inspectorul şi-a încărcat bara cu 150 de kile şi doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag şi ei...

„las-o fleoaşcă, băăă!” muge Baronu’. „ce piept e ăsta? nu vezi cum te-ndoi de spate? trişezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală.” „cine trişează balonatule? uite cum se vede fibra pe pectorali! crezi că toţi face cinci injecţii pe săptamână, ca tine?” „eu, bă, pleaznă? ia vino la oglindă dacă ai sânge-n sculă!”

Primul ajunge Stripăru’: îşi dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n faţă şi-şi sfâşie tricoul. Ia poziţia „crabul”, să i se vadă trapezul şi pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât şi umeri. Scapă un pârţ.

„ptiu, că broscoi mai eşti!” rage Baronu’ şi, râgâind, îi ordonă unui aşchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriaşă are înfăşurată o bandă lată de pungi negre – să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune braţele-n şolduri, ia poziţia „amfora” – să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: „eşti mare, mă! eşti cât Casa Poporului!”

Fericit, Baronu’ sloboade o băşină enormă cu care îi împrăştie pe uscaţii veniţi să-şi arate pătrăţelele de pe abdomen.

„guzgan jegos mai eşti, Baroane, pişa-m-aş în gura ta”, urlă Inspectorul intoxicat.

„bă, băăă, hai să vedeţi o puicuţă”, le abate atenţia Tinctură, agăţat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii.

Ca prin farmec toţi uită de înjurături şi se reped buluc să vadă minunea.

„fiuuu! ce bucatăă! paişpe copii aş face cu blonda asta!” „he, he, băi sulică, du-te-n vestiar şi freacă-ţi-o puţin. Tu o să faci direct nepoţi până se uită o aşa tigroaică la tine.” „ia da-ţi-vă, bă, la o parte, să văd şi eu sclava, să-i arăt un mascul teroare”, râgâie Baronul. „Da, mă, e sclavă de sclavă! hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! crezi că ne încap pe amândoi?”

Blonda priveşte mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape şi-l priveşte pe Baronul între ochi: „ce spui tu, păsărel?” „auzi, păsărel”, chicoteşte sala. „spun că ai nişte bulane cu care n-ar trebui să ieşi fără un pitbull la matale.”

„şi de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiţi pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă.” Baronul simte că îi sar ochii din cap: „băăi, tu ştii cu cine vorbeşti? tu vezi ce braţe are tăticu’?” „şi ce să fac eu cu braţele tale? da puţică ai, grăsane?” „hă hă hă” „târfă blondă, s-o fut pe mă-ta!” face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. „ia uită-te la

el cum stă ca un canar obez în colivie şi mai are şi tupeul să se răţoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu şi pocit ce eşti!” „făă, ce-ţi fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...”de-abia mai poate să ţipe uriaşul furios la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese.

Sala se prăpădeşte de râs. Baronul se răsuceşte cu ochii-n sânge: „la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! şi tu, valea de la helcometru!” „păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept.” „aşa am chef eu! hai, cară-te şi joacă şotron în faţa sălii!”

„hoţii, băă! hoţii!” zbiară Stripăru’ „ce-i bă, ce-ai păţit? ce urli aşa?” „băăi, mi-au şparlit ăştia telefonul, actele şi 200 dă euroi!” „c’eşti nebun!?”

Dintr-odată Baronu’ se umflă şi plesneşte împroşcând pereţii cu maţe şi fiere: „nimeni nu-şi mişcă găoaza din sală! toţi vine cu genţile la control!”

Vânzoleală proteste înăbuşite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflaţi, îşi fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Îşi fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur şi simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii.

„aha”, chirăie Stripăru’, „uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu!” „e al meu, uită-te mai bine”, protestează timid culturistul începător. „cee mă! mai deschizi şi gura pe deasupra, băi căcat cu ochi!” şi pac un pumn în burtă şi pac un şut năprasnic în figură. Hoţul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează...

Stripăru’ deschide portofelul drag şi regăsit: înăuntru ceva bani, nu mulţi, şi nişte acte. Actele hoţului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! „frate, scuze frate, să mor eu dacă am vrut. Uite portofelu’. Ştii cum e când te fac ăştia la buzunare...”

Câţiva umflaţi îl înconjoară pe puştiul cu o urmă de bocanc pe faţă: „du-te, bă, la poliţie. E aici aproape o secţie, la parterul căminului. Nu fi fraier. E cretin Stripăru’ ăsta...” Puştiul ezită, îngaimă: „lasă, mă, mi-am luat-o şi eu la sală! să-mi fie de-nvăţătură, asta mă-ntăreşte. E mai bine-aşa, sunt mai bărbat acuma!”