Citesc de dragul muşchilor

Mai întâi, nu e deloc uşor să recunosc public că citesc. Sper să nu cadă revista în mâinile vecinilor mei, care stau pe bancă în faţa blocului şi cotcodăcesc: ăla de la 6 citeşte! – e, na! – eu când ţi-am zis, nu m-ai crezut!


Şi totuşi citesc! Pentru că trebuie să scriu despre cărţi şi, spre deosebire de criticii adevăraţi, nu pot emite judecăţi asupra unor volume pe care abia dacă le-am frunzărit. Asta nu înseamnă că nu mă plicitsesc 85% din cărţile pe care le deschid. Nu contează! Cititul îţi rafinează expresia. Nu mă credeţi? Păi să vă arăt o poză de-acum 20 de ani! Aţi zice că, în mod normal, eram făcut pentru parlament. Aşa mi-a zis şi taică-meu: dacă vrei să scapi de moaca asta de parlamentar, ia-te de citit, băiatule!

În mod straniu, cititul le masculinizează pe femei şi îi efeminează pe bărbaţi. Concluzia? Cititoarele să facă balet şi role, cititorii să se ia de box şi role. Altminteri, să-şi doneze sexul unora hărtăniţi de dr. Ciomu, că lor nu le mai face trebuinţă!

Mai citesc ca să nu adorm în baie. Adesea citesc ca să nu gândesc (cu cât citeşti mai mult, cu atât ştii mai puţin despre tine, pentru că nu mai ai timp de fleacuri). Necunoscându-mă, nu mă plictisesc niciodată să vorbesc şi să dorm cu mine.

Dar mai citesc şi ca să le pot face faţă snobilor, conform zicalei: spune-mi ce nu ai citit, ca să-ţi zic cine nu eşti! Citesc ca să pot trăi mai multe vieţi deodată. Citesc ca să trec prin cât mai multe experienţe şi prin cât mai multe cuvinte. În felul ăsta, reuşesc să-mi vrăjesc semenii mai bine. Îi vrăjesc până la un punct, după care, speriaţi de câte trăsnai îmi trec prin cap, o iau la sănătoasa.

Dar motivul principal e altul. Cică primii muşchi care se atrofiază la bărbaţi sunt cei din zona lombară. Pe asta am aflat-o acum două săptămâni. Până atunci credeam că primul se atrofiază creierul. Cum trebuie să recuperez, m-am luat de îndreptări cu Istoria lui Manolescu. Carevasăzică de asta citesc – ca să-mi întreţin musculatura!