Inerţia este ultimul răsuflu al unei energii care a răposat. Ea înseamnă
mişcare pe orizontala axei sintagmatice. Nu profunzimea paradigmatică, aşadar,
ci multitasking şi superficialitate oportunistă, cam cum se pune problema la
membrii Generaţiei Z. Am făcut ceva „din inerţie”, zicem noi, oarecum vinovaţi.
Dar asta înseamnă că, odată, am avut viteză, am fost dinamici. Bine ar fi ca
ex-energia din care a mai rămas doar inerţia să fie una generată de
interioritatea noastră, nu una indusă din exterior, o propagandă pentru oi.
Şi gata, m-a lăsat şi inerţia. Din Generaţia Y am alunecat în Generaţia Z.
Câte nu se pot rezolva cu inerţia!