Când poezia îşi permite să intre in ring cu baronul karaoke

Ţările sărace sunt bogate în festivaluri cu tentă culturală. Cultura absoarbe mai mulţi bani decât educaţia. Există atâtea universităţi luxoase unde profesorii nu dispun de computere funcţionale ori de videoproiectoare pentru a-şi face cursurile mai atractive. Festivalurile, de cele mai multe ori, sunt pârghii de putere culturală (eu te invit, dar mă inviţi şi tu! – iar cine nu e invitat la festivaluri e zero etc) şi de ghiftuit buzunarele unor şmecheri de pe la autorităţile locale.

Un festival pe bune, însă, a fost cel de la Craiova (16-19 octombrie), anume Festivalul Internaţional de Sound&Slam Poetry, la care au participat Philip Meersman (Belgia), Peter Waugh (UK), Tobias Kunze (Germania), Katarzyna Bazarnik şi Zenon Fajfer (Polonia), Claus Ankersen (Danemarca), Claudio Pozzani (Italia), Angyal Gyula (Ungaria), saxofonistul specializat în experiment muzical Michael Fischer (Austria), iar din România Iulia Militaru, Anca Bucur, Peter Sragher şi subsemnatul.

As vrea sa fiu o curva proasta

„Am 5 neveste pe care le pun la treabă. Femeile mă ajută să le fac pe toate”

Florin Hălălău: Eşti un intelectual multilateral dezvoltat. Profesor universitar, scriitor, promoter cultural. Cum reuşeşti să le faci pe toate?

Felix Nicolau: Încă de la 27 de ani am fost bigam. Nu m-au prins pentru că, pe vremea aia, acum 89 de ani, nu erau computere. Acum am 5 neveste pe care le pun la treabă. Între timp au venit computerele, autorităţile m-au dibuit ca ilegalist, dar mă lasă în pace. Sunt aşa de bătrân, încât îşi închipuie că nu le mai pot face nimic. Nici măcar la musulmani nu m-au silit să trec. Deci femeile mă ajută să le fac pe toate.