( Daniel De Marin, poeme cu ochelari, Tracus Arte, 2014)
În lumea doamnei bufniţă ni se povesteşte cum bufniţa îşi sparge ochelarii şi două cioburi îi intră „sub corneea apoasă”, astfel încât, din legănatul balansoarului, ea vede lucrurile când mai mari, când mai mici. Abia când cioburile ies, vechea vedere, anostă, revine. Suntem, aşadar, în plin perspectivism neitszchean, ca să nu mai zic de iluzionismul episcopului Berkeley.
http://ziarullumina.ro/sites/default/files/lumina-literara/pdf/02_2015/1_nr_11__luminaliterara.pdf
Postări
